The wonder
03/02/2010
Si azi a reaparut un prieten vechi de-al meu: Ry Cooder. Ry Cooder cu “Long Ride”. Splendida melodie. Singura care m-a facut sa dansez o noapte intreaga cu geamul deschis fara sa imi pese daca ma vede cineva sau daca ma prinde cineva. Singura melodie care m-a ridicat din pat doar ca sa dansez. Singura melodie care m-a facut sa rad. Pe melodia aceasta am fost plecata departe in imaginatia mea, fara pic de realitate in jur. Singura melodie care m-a facut deodata puternica si frumoasa si iubita. Melodia care imi ridica moralul si care ma face sa uit de lume. Ma face sa uit de mine si sa ma ingrop in fantezii si povesti pe care doar eu le stiu.
Si as pleca cu “long ride”. Si as mai dansa pe “long ride”. Si as mai invata pe “long ride”. Si as face tot ce pana atunci nu am avut chef sa fac pe “long ride”. Imi trece oboseala si tristetea pe loc cand aud melodia aceasta. Si as manca chec cu afine pe “long ride”. Melodia care aduce soare in mine chiar si cand afara e furtuna. Si as bea un Cosmo pe “long ride” si as fugi in lume cu “long ride” fara sa imi pese de consecinte.
Ma indragostesc, din nou, pe “long ride” si rad, rad cu pofta pentru ca sunt fericita. Pot deveni un alt om cu “long ride”. Super woman care simte doar bucuria de a fi.
Ladies and gentleman…
Not Evil, just Evil
07/01/2010
Buna dimineata…
Cafea aburinda, ciocolata neagra. Iarna. Carte in stanga, comp in brate, imaginatia departe… Draga Mos Craciun a fost frumos de Craciun, am avut brad, am mancat cozonac, am stat la povesti pana tarziu si… am vazut putina zapada. Draga An Nou ai venit si nu cred ca era cineva pregatit sa vii. Retrospectiva pe an vechi nu am facut, de accea nu mi-am propus nimic nou pe anul acesta, doar “make a lot of money, then quit this crazy scene”.
Cateva ambitii secrete am, dar le-am avut des in ultima perioada, asa ca nu le-as putea numi “new year’s resolution”.
Cafea, eu… cafea? E Ice Coffee fierbinte. Ascult de nebuna “Eu, tu si restul lumii” – Guess Who. Poate in dimineata aceasta ar trebui sa ascult ceva mai dinamic, dar sunt libera si… nu am chef sa ma dau jos din pat. E innorat si nu ploua si nu ninge.
“Te mai arunci in trecut pentru relaxare?”, ma intreaba o voce, parca ar fi a mea, dar o aud de undeva departe. Raspund: “Da!” si zambesc. Mi-e dor sa ies si sa beau un Cosmo. Mi-e dor de povesti nemuritoare. Dar le voi avea. Nu schimb melodia, dar ma ridic din pat, zambesc si imi fac planuri pentru o zi, da, doar o zi buna.
*Sotron pe fulgi de zapada
Stii ceva? Eu nu mai vreau sa plec!
03/11/2009
Nu mai vreau sa plec in Brasov. Nu mai vreau sa ma mut acolo. Acolo vreau doar sa evadez. Dar stii ceva? Nu mai vreau. Nu mai vreau sa ma intorc acasa, la mama, atunci cand e greu. Nu mai vreau sa fug in alt loc unde nu ma cunoaste nimeni. Nu mai vreau sa fiu pe dinafara. Nu mai vreau sa imi refuz lucruri. Nu mai vreau sa plec de acasa. Da! Acasa, cumva, candva am gasit un acasa (un sigur acasa, nu doar un acasa relativ). Nu mai vreau doar soare, pentru ca si ploaia e benefica.
Un mic amanunt m-a trezit la realitate. Un gand care m-a facut sa zambesc si sa plutesc pana in camera cealalta. Aveam mai demult doua furculite la fel, acum voi avea si doua farfurii.
Sunt acasa! Sunt fericita! Merita!
Mici obsesii raman: paharul de vin seara, dorinta de a da o tura prin oras cu bibiul sau de a zbura singura cateva zile, chec cu afine si inghetata de vanilie in fiecare vara.
* pe o frunza invizibila in drum spre India…
Living life in movies
22/07/2009
Nu de mult am vazut pentru a nu-stiu-cata-oara „Sex and the City” filmul. Azi m-am apucat de serial. Asta inseamna ca am stat in apartament. Care-i problema, deci. Ma prinde filmul asta, ma prind discutiile si subiectele abordate. Ma prinde ideea de a scrie la sfarsitul zilei, nu un jurnal, ci rezultatul unei cercetari. Doar in filme pot trai asa. In filme si in imaginatie. Adica Carrie Bradshaw, pe langa ca era foarte slaba si frumoasa (am observat asta ceea ce ma face automat, intr-un fel, „bolnava”) mai era si scriitoare. Ha! Scriitoate, auzi! Eu? Nucleul unei carti e, vorba aia, „miezu’”, dar nu si la mine. Toate povestile mele sunt incurcare, sunt real life, nu sunt research, ce sa mai… nu sunt demne de publicat. Un jurnalist cu impresii de scriitor.
Read the rest of this entry »