Nu fumez si nu beau cafea!

Stai relaxat in pat si visezi! Visezi cu ochii deschisi. Nu te-ai gandit vreodata ca o sa termini pana si scoala asta. Presiunea este mare, dar mai ramai in pat cu ochii atintiti in tavan si cu tigara pe sfert fumata. Parca nici aia nu mai are gust. Te ridici incet fara chef, te uiti pe geam si te gandesti la curentul care duce pustii in Unirii cu laptop-urile. Chiar si numai pentru doua ore de lucrat in soare si in aer liber ai face orice! Nu iti permiti, nu ai laptop ( la o adica nici nu vrei sa ai) si in plus ai forta sa lucrezi inca o luna inchis, doar pentru o saptamana la mare apoi! Zici ca merita si te mai uiti cu jind la lumina de afara. Dar pustii aia cu laptop pe langa ca nu au grija celei de-a cincea scoli isi permit sa mearga la mare oricand vor ei.

Viata acum incepe. De cate ori ai zis asta? Dar acum e mai serios ca niciodata? Te apuca rasul, te amagesti singur, ca nu pare ca o sa te schimbi. Scoala, viata particulara si viata profesionala cand pana acum aveai numai scoala. Cam multe vieti de dus in spate. Nici nu indraznesti sa te gandesti ca peste cativa ani, cand deabia te deprinzi cu cele trei vieti, o sa vrei sa iti mai faci si o familie. Inca o viata, inca o responsabilitate.

Pana atunci te hotarasti sa te aduni din dezamagirea ultimului an si sa mergi mai departe. Iti iei notitele si scri.  De fapt nu vezi ce doar dactilografiezi si gandul iti zboara altundeva. Poate la mare, poate la munte, poate in orice alt loc in care nu poti fi fizic. Ti se pare ca pierzi timpul in fata calculatorului (poate doar pentru ca este un ceas in colt pe care il privesti mult prea des). Dar e important.

Ai uitat pana si ce muzica iti placea sa asculti sa te relaxezi. Iti smulgi cu durere ochii din monitor si vezi pachetul de tigari de pe birou. Au trecut cateva ore bune si nu ai fumat. Nici nu ti-a trebuit, dar acum vezi tigara ca pe un beneficiu: afara din camera intunecoasa pe balcon pentru cateva minute. Te gandesti daca e suferinta ce simti, sti ca nu este! Este doar o noua zi din viata unui student „mahmur si matur” fara ocupatie.

Suna telefonul: „Hai afara!” Stiai ca o sa sune si stiai ce o sa faci in momentul in care o sa sune. Si deodata te trezesti in Unirii. Pustii pe care ii invidiai ca sunt afara cand tu esti captiv nu mai conteaza. Acum nu e timpul sa te gandesti la viitor.

Pentru unii viata e grea dimineata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s