Dragoste cu marea

Alerg, mă împiedic şi cad, cad… şi apoi brusc mă trezesc. Simt ceva sub mine, nu este patul, iar ceva îmi arde spatele. Sunetul care mă învăluie seamănă cu o mulţime de gândaci târându-se pe parchetul din bucătărie. O lumină puternică mă izbeşte cum deschid ochii. Mă ridic în capul oaselor şi încerc să mă dezmeticesc. În fata mea o fetiţă se joacă cu nisip în găletuţa ei roz, în jur o mulţime de oameni discută şi se distrează într-o rumoare generală. Pricep! Sunt pe plajă! Sub mine e un prosop aşezat direct pe nisipul fin. Cum mă ridic din ce în ce mai mult de pe prosop atmosfera încinsă mă acaparează şi uit de coşmar. Mă întorc şi îmi contemplu colţişorul: în dreapta nisip, în stânga nisip, în faţă infinitul.
Simţurile mi se deşteaptă, căldură mă ridică de pe prosop. Cu paşi mici mă îndrept spre cerul albastru de pe Pământ. Oare e rece? Picioarele mi se cufundă în nisipul fierbinte, iar cate o scoică imi mai gâdilă talpa piciorului. Vântul uscat îmi racoreşte pentru puţin spatele, dar dorinţa cea mai mare nu se va materializa până nu voi ajunge în Mare! La un moment dat simt ceva care mă apucă de mână. E un copil care m-a confundat cu cineva. Marea mă captează din nou, simt deja sub picioare nisipul din ce în ce mai ud, adierea se înteţeşte, apa imi atinge uşor degetele de la picioare, mă cuprinde un fior… În acelaşi timp mirosul de alge şi sare îmi umple nările şi plămânii. Am auzit că e sănătos, trag în piep câteva guri sănătoase de aer sărat şi mă afund şi mai mult în abisul albastru. Sunetul liniştitor, un dute-vino constant al valurilor, modul în care se sparg de picioarele mele şi forta lor îţi dau de înteles că e totuşi natura toată adunată acolo şi că te are la picioarele ei. La mal toată lumea se bălăceşte şi stropii lor mă pregătesc pentru adevărata confruntare cu Marea.
E curios cum e lichidul, se potriveşte exact cu toate formele, dar nu le pătrunde- ca o haină perfectă pentru toată lumea. O haină sărată, răcoroasă. Se topeşte pe tine, se mulează pe tine şi te face să devi ea. Nu te mai simţi, te confunzi cu ea şi îţi dai seama că te-a vrăjit, că eşti a ei, că eşti numai unul dintre iubiţii ei cu care ea face mereu dragoste! Marea… Marea mea…

Gabriela Dan

Anunțuri

2 gânduri despre „Dragoste cu marea

  1. PREA TARE! Astept sf-ul care o sa imi atace simturile la fel si o sa te caut pentru un mare autograf (si sa nu uitam de dedicatie:) )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s