„Clinique” cu program mobil

E răcoare înăuntru, însă e pustiu. Te gândeşti că toată lumea ar vrea să se ascundă aici de arşiţa de afară. Policlinica Studenţească. O uşă mare, de fier – cum numai la vechile cofetării mai vedeai – păzeşte intrarea. Pe un perete, în stânga tabela cu orarul, iar în dreapta un locşor prost zidit, mai demult locul de întâmpinare şi de verificare a actelor şi fişelor. În faţă, altă uşă.
Sala de primire. Răcoroasă şi rece. Nicio sală de primire a vreunui spital nu este călduroasă, dar aceasta parcă respinge. Mirosul de medicamente amestecat cu mirosul de clor îmi inundă nările. Pe fiecare măsuţă sunt aşezate pliante cu medicamente, pe fiecare uşă sunt lipite frumos numele cabinetului, numele medicului şi orarul. În dreapta nişte scări şi un coridor nu foarte lung. Trec repede pe lângă toate uşile fără să ştiu unde o să găsesc ce caut. Stomatologie, Medicină Generală, Ginecologia este probabil sus. Ajung din nou în sala de aşteptare. Nici măcar plantele puse acolo nu dau impresia de căldură. Îmi atrage atenţia ceva de sub scări. Multe lucruri aruncate, scaune, mese, ziare, un dulap, toate prăfuite şi vechi. Probabil s-au înnoit. Dar de ce le mai păstrează?

La etaj – prin „junglă”

Nu intră soarele, scaunele sunt goale, e o linişte înmormântală până când… cineva deschide uşa furtunos şi parcă zbiară: „Ai văzut ce frumos a înflorit muşcata? Eu am adus-o!” Îmi îndrept privirea în acel loc şi încerc să nu par speriată şi trezită din visare. Două asistente se îndreaptă spre capătul coridorului. Se uită la mine şi mă ignoră. Îmi continui drumul pe scări în sus şi la un moment dat îmi apare în faţă o „junglă”. Aud vocile de jos cum îşi laudă florile şi îmi explic şi fenomenul de la etaj. În dreapta cabinetul de colectare a sângelui, în faţă Medicină Generală, în stânga Medicină Internă, boli de piele şi Ginecologia. Pe uşă un orar. Medic Negreu Camelia, Miercuri 12-19. Mă bucur că este miercuri şi mă pregătesc să intru. Bat frumos şi când apăs pe clanţă – uşa încuiată. Mă uit la ceas, este 13.30. Mă aşez, poate e plecată să vadă şi ea muşcata. Aud voci înfundate din alt cabinet şi la puţin timp iasă treci femei zâmbăreţe. Nu mă observă şi le las să pălăvrăgească în continuare. Sunt îmbrăcate lejer, niciuna nu are halat alb şi toate au cafele. Cea care încuie uşa mă vede şi îşi schimbă atitudinea. Se îndreaptă de spate brusc, nu mai zâmbeşte şi îşi schimbă timbrul vocii într-unul serios: „Aştepţi la Ginecologie? Vine după două!” Zâmbesc politicos şi spun mulţumesc. Lămurirea mă amuză. Medicul ar fi trebuit să fie aici deja, dar ele se comportau de parcă ar fi fost normal ca eu să stau pe la uşi şi doctorul sa întărzie două ore.

„Trecute de două fix”

Aştept acel „după două” cu răbdare, mulţumită că sunt ferită de canicula de afară. O adiere de vânt călduţ mai intră prin fereastra deschisă. Amân inevitabilul şi încerc să le cred pe cuvânt pe doamnele fericite. Fata de la o fereastră a căminului alăturat îşi întinde hainele. Aştept. Scaunele sunt reci. Aştept. Vopseaua de pe uşi se cam cojeşte. Aştept. Se pare că plantelor le merge bine aici, toată lumea le iubeşte, le udă, le îngrijeşte. Aştept. Aud voci şi tocuri la parter. Aştept cu nerăbdare. Vocile dispar. Rămân singură să aştept. Este „trecute de două fix”. Şi eu aştept!
Cobor scările şi trec grăbită pe lângă cele două femei care iubesc muşcata. Se opresc din vorbit şi probabil mă privesc. Nu sunt foarte preocupate de mine şi în timp ce simt soarele pe obraz şi mă las cuprinsă de rumoarea din Complex mai aud vocile lor ca în vis.

Gabriela Dan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s