Relicve la gara

Langa Gara de Nord din Timisoara este un fel de curte cu deschidere mare. O poarta mare. Un spatiu la fel de mare. In mijloc o cladire. Cam ponosita, cu usi mari ruginite de metal. O vad in fiecare zi, scufundata in soare  sau apa de ploaie, pe jumatate ruginita e mereu acolo. Prin jurul ei nimeni. Nu o masina parcata, nu tipenie de om.

Ce mi-a atras atentia este scrisul mare rosu, proaspat vopsit de pe cladire „REVIZIA DE VAGOANE”. Ce nu inteleg eu nu sunt acesti termeni, dar de ce acea cladire pricajita are deschidere asa mare spre sosea. Totusi cu deschiderea asa mare spre sosea despre ce vagoane este vorba? Gara e undeva mai departe! Sa nu imi spuneti ca va veni conductorul dinspre sosea si va spune „Hei, ia hai verifica-mi si mie vagonu’ si sa-mi spui cat tre’ sa platesc? Ciubuc vrei, ha?”

Si daca aceea este o parcare, de ce e mereu asa goala si de ce e asa mare? La 6,40 dimineata nimeni, la 8.30 iar nimeni, la 16.30 nimeni, la 22 din nou nimeni. Imi da impresia de o relicva de pe vremea comunistilor unde se adunau angajatii sa se mai incalzeazca cu o vorba si un paharel, „da-i dracu pe calatori, se incalzesc ei cumva in tren”. Dar poate de aceea nu e nimeni in parcare: oameni prea beti sa mai conduca.

Unii oameni nu se vor putea desparti niciodata de trecut. Cladirea va ramane, parasita, cu literele mari si rosii mereu proaspat vopsite in amintirea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s