Tribut unei relicve

De autobuz, de ciuda, de prietenie, de lauda, de dragul discutiei nu am putut sa nu aud azi doua „prietene” care discutau in drum spre serviciu.

Prietena1(P1): Buna, draga. Ma mir ca a venit autobuzul asa devreme. Adica la si un sfert, draga.

Prietena2(P2): Ciao.. Daaaa! De trei zile tot vine bine.

P1: Sa ne bucuram de minune ca cine stie cat o sa mai reziste.

P2: Daa…

Aici nu eram atenta pentru ca nu ma interesa conversatia banala despre sofer si autobuze si deadline-uri. Le aveam si eu pe ale mele, nu le mai vroiam si pe ale lor. Si in timp ce ma gandeam ca am de predat azi la Tolcea un proiect de maximum 10 pagini si ca nu am reusit sa fac nimic si ca as vrea macar sa nu intarzi la serviciu aud…

P2: …si o sa ma duc in Italia. (pac! am ciulit urechile, oare merge la cules de ceva? In octombrie-noiembrie?) Ma intorc inspre Prietena2 si reusesc sa vad dintr-o privire fugara o fiinta mai inalta si mai solida ca mine, cu parul lung, blond, cam nespalat si cu o fata trasa si obosita. O geaca neagra si o plasa in mana (probabil suplimentul).

P1: (o fiinta mult mai bine imbracata, mai bine si strident machiata… ruj rossuu.. prea rosu pentru ora 8 dimineata, cu o voce pitigaiata. Dezavantajul meu era ca statea pe scaun in fata mea si avea respiratia de dimineata grea.. ) Draga, dar e rau in strainatate. Iti spun eu! Strainatatea te instraineaza.

P2: Nu stiu ca nu am fost pana acum. Dar am semnat un contract si deja ma cheama sa ma duc. Trebuia sa merg din februarie, dar cum a plecat una dintre angajate, deja suna dupa mine din doua in doua zile. Sa vezi ce plangea mama aseara cand i-am spus..

P1: O sa fie foarte greu o sa vezi. Eu am avut un prieten care era plecat in Franta. Si certuri peste certuri.

(Aici deja i vedeam ochii cum sclipesc. Traise experienta unei relatii la distanta si vroia ca si prietena ei sa traiasca acelasi lucru sau poate mai urat decat ea.)

P2: Pai da, ca si al meu ramane aici. Dar mama e cel mai suparata. Sa vezi ce plagea la telefon. Ca pana acum vorbeam in fiecare zi, si acum o sa ma suni o data pe saptamana. Pai eu cu cine mai povestesc? Si plangeeeaaaa.

P1: Si bani cheltuiti. Vaaai cati bani am mai cheltuit. Cu telefoanele. Pai cand era al meu in Franta, ti-am zis ca a fost plecat acolo multa vreme. Si cat mai vorbeam, ca doar e prietenul tau si ti-e dor, nu? Si cat ne lungeam la vorba si cat ne mai certam.. cheltuiam mult. Si drumurile… Iti dai seama il vedeam de doua ori pe an. O data cand ma duceam eu acolo si o data cand venea el aici. Si stiu ca imi era foarte greu acolo. Departe de casa. Numai cand il auzeam pe tata la telefon, plangeam si-i spuneam ca eu iau primul avion si plec acasa. Si sti ca in Paris, ca el in Paris era, erau negri dinaia urati pe strada si erau rai, adica se impuscau si tot.

P2: Si mai sunteti impreuna?

P1: Nu.. ne-am despartit. Eu am pe altcineva, el are pe altcineva.

P2: Da ca e mai bine asa pentru fiecare. Tu ai pe altcineva. El si-a gasit pe una acolo ca doar nu e calugarita.

P1: Eeehh. E tot una de la noi din sat. A dus-o din Romania.

P2: Si mai tineti legatura?

P1: Nuu.. Iti dai seama ca nu! Cum fiecare are pe altcineva iti dai seama ca nu le-ar conveni partenerilor nostri sa ne tot sunam. Nici ca amici. Nu..

P2: Pai si eu ma gandesc sa  il chem pe al meu la mine. Si trebuie sa vin in ianuarie ca e ziua lui. Nici nu ma gandesc sa nu vin. Si dupa aia tre’ sa ma intorc sa isi deschide al meu firma si sa i tin contabilitatea si lu’ asta. Dar ce sa fac am semnat un contract acum trebuie sa merg.

P1: Da, dar iti zic eu ca strainatatea te inchide in tine. Eu si cand eram plecata, eram multi romani, vreo 15, dar seara cand ma puneam in pat tot simteam lipsa, chiar si cearsaful ala de acasa. Si am vazut si la prietenul meu ca nu prea mai vorbea si se inchidea in sine. Si ne certam des de asta si de fiecare data ma suna ca unde sunt si ce fac. Nu era gelos, ca eu am avut un prieten super, nu gelos, dar… (aici ma gandeam ca o sa zica ingrijorat, ca o plesneam) iti dai seama cand nu raspunzi la telefon tot se intreaba ce faci si unde esti. Si tot timpul cand ma suna eram la dus, dar tot timpul si atat ne certam numai din cauza aia.

(P2 cred ca deja inghitea in sec si iti vedea viitorul ruinat, pentru ca nu mai zicea nimic si asculta palavrageala grea a „prietenei”ei)

Pana aici am urmat conversatia pentru ca apoi am coborat si mi-am pus cateva intrebari. Daca a fost asa de rau de ce vorbea cu atata pasiune? De ce nu putea vedea ca ea a vazut si a trait ce noi muritorii numai in filme apucam sa vedem? De ce vroia cu atata ardoare sa o bage in sperieti pe P2? Mergea la munca pentru ea si familia ei, de asta mergea, nu de placere sau in vizita? Mergea sa castige mai bine ca sa isi „deschida asta firma”, de ce nu a putut sa o lase asa cum era. Si cand a venit vorba de salariu de ce se vorbea cu atata usurinta de 2000-3000Euro, daca era asa de rau in strainatate? Nu ca nu imi iubesc tara. dar cateodata inteleg unele sacrificii. Atunci ea… ea ce avea? Era de ciuda, de lauda, de teama ca altul face mai mult ca tine, de dimineata, de stricat ziua cuiva, de inconstienta,de dragul amintirilor, din prostie… de ce era? Si in plus, de ce a inceput conversatia cu „eu nu as pleca din tara pentru nimic in lume, nu stiu cum poti sa pleci”!

Anunțuri

3 gânduri despre „Tribut unei relicve

  1. Felicitari,e super tare.Multumesc k mi-ai trimis.E fain sa citesti ceva seara.Si din pacate asemenea persoane ca P1, sunt peste tot:geloase,invidioase,frustrate, fac parte din categoria romanilor :”dak moare capra mea sa moara si cea a vecinilor”, dak ea nu a castigat si nu a fost fericita nici alta sa nu fie.Cum de tu auzi asemenea conversatii in autobuz,eu aud numai prostii de genul:ce bine m-am simtit aseara cu prietenul in pat, ce curva e prietena mea, ce mincinoase sunt femeile.Numai din astea.Mare e gradina…………plina cu de toti si toate.

  2. Oare de ce am impresia ca acel autobuz e doar un vis iar discutia e doar materializarea fictiva a ceea ce ai vorbit poate odata cu tine insuti intr-o oglinda ….

  3. @ Eu – Sincer.. daca strainatatea inseamna singura in casa 3 luni inseamna ca am fost plecata prin locuri exotice asta vara. Da.. m-am regasit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s