Intr-un loc in care se aude BLANK

Zornaie ceva. Se aude un sunet care nu e ceva ce vine de dinafara. O sa imi tiuie urechile in scurt timp si stiu asta. Deodata zornaitul se opreste. Apare un sunet inalt, prelung. Ma gandesc ca poate asta o sa imi sfarseasca de data asta urechile. Daca ma gandesc cum suna o cascada o sa imi aduc aminte? Cum suna marea dimineata sau cum sfaraie soarele cand apune? Cum se prajesc cartofii, dar cum se fierb legumele?Cum fosneste perdeaua? Cum sulfa vantul?

Cum imi canta Silver, „The Band” si cum canta Andreea la chitara „Ploaia asta nebuna”. Sau cum imi inregistra mama „Sonata lunii” pe caseta. Cum fosnesc foile unei carti vechi, ingalbetine de vreme si sunetul unor foi proaspat tiparite. Cum in ziua in care m-am oprit sa vad am si auzit masini, frunze, vant, apa, pasi.

Intelege sunetul, daca poti. Da! E o provocare. Te opresti sa vezi… de cate ori te opresti sa auzi? Eu aud degetele cum curg pe tastatura si mai tin minte cum zgaria penita stiloului hartia caietului de matematica. Stau in pat si incerc sa aud toate sunetele din melodie, cum a fost creata, de ce talent si auz e nevoie sa creezi. Vibratii, vant, camera izolata fonic. In timp ce scriu mai fac ceva, scot un sunet regulat si foarte slab… respir.

Fi orb cand mergi pe strada si asculta zgomotul care te inconjoara. Toata lumea percepe sunetul dupa forma urechii. Eu aud un vajait cand sufla vantul, sunetul se intensifica cu cat sufla mai tare.

Dupa doua minute de contemplat rain drops si bass si claps al „Massive Attack – Heat Miser” aud o respiratie regulata. Ma infior. Ascult din nou. Aud din ce in ce mai tare. Pun pariu ca toata lumea ignora asta la melodie pana in momentul in care devine insistenta, chiar deranjanta.

Incerc sa detasez sunetul de imagine, miros si imaginatie. Cat de incomplet, chiar handicapat e textul asta. Silver nu are voce, dar imi canta ca e prietena mea si aveam nevoie de ea, Andreea tinea ochii inchisi si simtea sunetul chitarii acustice si versurile cu intensitate. Soarele nu sfaraie cand apune, imaginatia mea il face sa sfaraie si sa se topeasca in mare. Asa-i ca nimeni nu aude marea, daca nu si-o aduce aminte/imagineaza/o vede chiar acum? Si cine mai sta sa asculte cum fosnesc hartiile pe care le atingem zi de zi. Cine mai foloseste stilou si cine poate sa isi imagineze ce sunet scoate sugativa cand absoarbe o pata de cerneala? Si cui nu-i scartaie dintii cand calca zapada inghetata? Si cine isi imagineaza sunetul nisipului din clepsidra cand calca pe nisipul fierbinte de la mare? Si pe cine nu deranjeaza cum se aude apa care picura de la robinet? Si cine nu ar vrea sa aiba dopuri in urechi cand trage apa la baie noaptea sau dimineata cand, parca e lege sa se tranteasca vasele exact cand nu vrei? Dar pasii apasati ai vecinului de la etaj? Cine aude fulgerul, ca o spada care „taie” aerul si apoi un BOOM! cutremurator?

Toate astea se aud, dar nu sunt complete fara celelalte simturi.Nu cred ca cineva poate sa citeasca si doar sa auda, fara sa isi imagineze. Cand te-ai detasat ultima oara ca sa auzi, doar sa auzi, fara sa iti fie frica sa inchizi ochii si sa te pierzi fara ochi si doar auz?

*Recomand Massive Attack – Dissolved Girl pentru acest text (ca sa va distraga atentia si sa nu auziti ce am scris aici)

Anunțuri

4 gânduri despre „Intr-un loc in care se aude BLANK

  1. Acea respiratie regulata din „Heat Miser” mult timp, ani de zile, am crezut ca este doar un alt instrument. Pana intr-o zi, cand pierdut in ganduri, „m-a lovit”. Massive Atack sunt geniali, de departe preferatii mei.

    Gabi, ma surprinzi inca o data. Ma bucur ca nu te-ai lasat acaparata de priplei in universul lor.

  2. ramas in gand cu articolul tau am incercat senzatia pe munte, unde fiecare sunet este altceva, unde o contopire de sunete se bat care mai de care. atunci , asezat pe iarba voiam sa disting fiecare sunet. fara vizualizarea copacului care se indoie, nu puteam auzi vantul. fara imaginea ciocarilei nu putam auzi muzica. cateodata era numai un sunet, celalate dispareau. daca mai auzi gandurile, nu poti auzi acele mici lucruri. pentru a auzi iarba e bine ca toate gandurile sa fie lasate deoparte. asa cum tu ai evidentiat, si prea putini au sansa de a constientiza

  3. trimitemi si mie Massive Atack copile,sunt curioasa sa aud respiratia aia.Am incercat sa aud doar fara sa imi imaginez sunetul,sa sti ca nu am reusit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s