Cacao cu lapte si paine prajita… un pahar de vin, te rog!

How could you drink and cry, how could you drink and drive, drink and feel the pain. I am drunk and I wanna be drunk. (10.11.2008)

Este ceva de care nu vorbesc. Ceva despre care nu imi place sa vorbesc, ceva care ma face sa ma inchid in mine si sa imi mut gandul la ceva practic. Despre iubire… teoria imi displace mai ales daca vine din partea unor persoane care nu ma cunosc, practica… well practica imi face parul sa mi se ridice pe mine ba de placere, ba de tristete si prefer sa nu ma gandesc la iubire. (2.11.2008)

As fi ramas acolo, pe trotuarul ud toata ziua, sa opresc clipa, sa cada cerul pe mine, sa ma fac una cu frunzele. (30.10.2008)

Situatiune – Cand e cel mai bine sa iti ti gura? (17.10.2008)

Daca ar fi sa strang toate titlurile si textele care nu au legatura cu nimic, doar imi plac as compune un text bizar. Te gandesti la ce ma gandeam, nu mai incerca, visam..

Eram doamna nu-stiu-care si aveam o rochie alba ca spuma laptelui cand coboram la micul dejun in vestitul hotel Salva, cu cartea preferata stransa la piept, cu parul fluturand in lumina calda a diminetii si ochi timizi scrutand pe sub genele mari toate persoanele din sala de mese. Nimeni, dintre toti necunoscutii din jur, nu stia ca acea carte era insasi viata pe care doamna si-o dorea. Ochii negri cautau ceva in holul lung, covorul bej care se lasa calcat in picioare de fiecare trecator impasibil, mirosul florilor de liliac pe care Doamna hotelului le considera „divine”, mobila din lemn dur lucrata manual de cei mai buni artisti din tara, tablourile cu madone pe jumatate goale in fata fiilor lor toate reveneau incetul cu incetul in mintea ei. Cu pasi marunti, prin multitudinea de culori care-i loveau retina si ignorand toate vocile ascutile ale doamnelor cochete care palavrageau voios doamna nu-stiu-care ajunse in sala de mese. Nici urma de cunoscuti in jur, doamna nu-stiu-care se mai relaxa si inainta mai sigura spre una din mesele de la fereastra. Sala era mare si luminata de ferestre largi care lasau soarele sa patrunda si sa invaluie fiecare piesa de mobilier. Mesele erau asezate haotic, dar totusi ordonat pentru a nu incurca circulatia invitatilor si a celor zece chelneri care erau mereu pregatiti sa faca pe plac mofturosilor musafiri. Pe masa mare, rotunda de langa fereastra se aflau doua tacamuri si un trandafir rosu neinflorit. „Crede ca va avea timp sa creasca inainte sa moara.” In timp ce se aseza pe scaunul rigid rochia fosni, un sunet scurt si atat de familiar, incat doamna nu-stiu-care zambi.

Fereastra mare ducea intr-o gradinita de flori care mai de care mai alese si ingrijite. In spate se intindea un platou verde pe care se vedeau multe grupulete de oameni, cuplurile erau la plimbare si pe fetele lor radia fericirea, iar undeva mai in dreapta erau barbatii care jucau golf si fumau trabucuri cubaneze, in timp ce sotiile lor sorbeau ceaiul si isi studiau sotii cu atentie.

***

Anunțuri

2 gânduri despre „Cacao cu lapte si paine prajita… un pahar de vin, te rog!

  1. Daca nu vin, inseamna ca plec. Daca ma ignori, inseamna ca ma iubesti. Daca nu sunt eu, trebuie sa fie doamna-nu-stiu care. 🙂

  2. Prea complicat pentru o minte obosita care face sinapse fortat. Te-am pierdut chiar din titlu. Si zii lu doamna aceea – get a life – !!!

    WTF happend on 30.10.2008 ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s