Ceaiul

O prietena de-a mea are o poza la avatar cand toarna ceaiul intr-o ceasca. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost ceaiurile pe care le dadeau doamnele din societate pe vremuri. Faimosul ceai de la ora cinci si cartile clasice in care si vesela avea un rol important. Pentru petrecerile de ceai intre doamne se scotea vesela cea mai frumoasa, bine lustruita si adusa taman din alt colt al lumii, pentru a anima discutile. Ceaiul facut de bucatareasa iscusita care nu uita niciodata dulceata (din sosoni) cu biscuiti facuti acasa sau gustarile delicioase devorate rapid de doamnele impopotonate cu broderii si livide din cauza corsetului strans pana la refuz. Barfeau… barfeau la ceai vecina care are cinci copii si nu poate ajunge niciodata la ceai sau vecina care e mereu mai saracacioasa si nu-si permite sa invite doamnele la ceai si studiau… urmareau cu atentie orice miscare ale sotilor mereu indiferenti care discutau politica in camera alaturata.

Dar cine mai bea ceaiul de la ora cinci?  Sau cine mai bea ceai? Importanta ceaiului.. mi-e lene sa caut acum pentru ca m-as cufunda intr-o maare de informatii despre cum se bea ceaiul, la ce ora (evident cel mai revigorant este cel de la ora cinci), care ceai este mai bun, ficare planta ce efecte are si cum trebuie preparat.

In epoca vitezei cana si ceaiul la plic inlocuiesc ceasca si ceaiul din plante naturale. Blugi si tricoul larg inlocuiesc rochiile lungi si corsetele. Masa din bucatarie si faptul ca suntem mereu in intarziere inlocuiesc ora cinci si sufrageriile imense in care se dadeau petrecerile si in care se servea somptuosul mic dejun.

Cu putin mai mult snobism pot sa spun ca mi-ar fi placut sa ma nasc intr-o alta epoca intr-o familie instarita. Cred ca as fi fost oaia neagra a familiei si as fi urat cu siguranta ceaiul, dar as fi stiut sa cant la vioara si pian si pana la varsta asta aveam deja toti clasici daca nu memorati, macar cititi. Ah.. si probabil as fi avut si o inclinatie pentru poezie.

Anunțuri

4 gânduri despre „Ceaiul

  1. Ne mai aducem aminte de ceai atunci cand raceala ne gaseste…si nu stim cum sa mai scapam de ea…
    Intradevar suntem in secolul vitezei, totul se intampla cu o rapiditate incredibila…pana si sentimentele apar si dispar atat de repede incat uneori uiti si sa mai simti…iar atunci cand o faci …de multe ori o faci in graba… pentru ca nu ai timp sa discuti cu sufletul tau…

  2. Ha,ha,imi inchipui cum le spuneai tu doamnelor batrane si sclifosite,tot ce gandeai tu ,si cum ramaneau ele socate la ce poate spune si gandi tineretul.Poate unele mai „sensibile”lesinau ,ai fi fost acceptata in inalta societate doar pentru ca aveai sange albastru,si erai copil de ducesa,etc,o cultura generala foarte vasta,o inteligenta mult peste cat este acceptat la femei in acele vremuri.Dar nu aveai de ales,ii speria ca nu aveau replica,preferau sa „lesine”,si sa barfeasca in continuare.Oricum tu bei ceai de plante.

  3. copile inainte de a publica corecteaza cuvantul „aveai”,am vrut sa scriu aveau de ales,nu stiu cum sa mai sterg si sa modific,pupici.

  4. In anii ’50 (1800), cu umbrele pe strazile prafuite, cu calesti, rochii lungi pana in pamant si club de carte (la care, bineinteles, nu lipseste ceaiul). My dream. Si tu, draga Gabi, ai fi fost mai mult decat potrivita pentru vremea din postul tau. Le-ao fi deschis putin mintile acelor oameni 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s