Fulgerul

Nisipul era umed, pietrele erau ascutite si-i intrau in talpi. Frigul musca din degetele de la picioare si-i faceau pielea de gaina. Isi dorea acum ca rochia sa nu fie cea mai vaporoasa din dulap si sa nu fie asa alba.  Se indrepta spre neant cu pasi marunti, cu picioarele murdare si cu genunchii, pulpele si coapsele incordate ca un arc gata sa fuga in orice moment. Fiecare fibra din corpul ei era intinsa la maximum ca si corzile unei chitari bine acordate pregatita pentru concert. Spatele o durea si stia ca devenea din ce in ce mai slaba datorita frigului. Corpul ii tremura involuntar si asta o tulbura. Mainile, la fel de murdare de la cazaturi, le tinea strans in jurul corpului ca sa-si pastreze caldura  cat mai mult. Din cand in cand isi mai ducea o palma la gat si pe fata ca sa-si stearga lacrimile care, acum, siroiau necontrolate. Buzele ii tremurau si de frig si de spaima si reusea doar sa ingaime cate un „shhh” imperceptibil. Obrajii erau negri de la praf si lacrimi si se zgaria de fiecare data cand isi stergea cu mainile murdare fata rotunda. Ochii mari si caprui erau acum rosii si plini de frica, ura si frig. Parul ravasit ii venea pe fata si se amesteca cu lacrimi si praf, dar nu-i mai pasa. Simtea ca este ultima pata de caldura din intreg desertul si ca urma sa se stinga incet ca o lumanare care a ars tot fitilul.

Isi simtea fiecare muschi din corp, auzea fiecare miscare a articulatiilor. Simtea cum genele i se misca incet de sus in jos ca sa lase cat mai multe lacrimi sa curga incet de pe obraji si cum acestea desenau linii, de fiecare data diferite, pe gatul si pieptul ei. Auzea cum fiecare picatura se pierde in tesatura rochiei care i se lipeste de corp uda si tot mai rece. Auzea cum fiecare por al ei este invadat de praf si mizerie si cum obrajii si buzele ei protesteaza impotriva lacrimilor sarate care-i uscau pielea murdara.

Nu vedea nimic in jur. Totul era negru si nu stia incotro se indreapta. Talpile erau singurul simt pe care se putea baza, dar incertitudinea-i imbolnavea mintea: nisipul rece cu fire subtiri de pietricele ascutie care-o raneau pana in adancul sufletului, iarba fina pe care mintea o transforma in vietati negre ale noptii pregatite sa-i intre sub piele oricand si sa-si faca cuib in caldura muschilor ei. Oboseala fizica si psihica o coplesisera. Trebuia sa se opreasca. A verificat atenta cu talpile locul in care avea sa se aseze si cand a fost sigura ca nu se tarasc tot felul de vietati in acel loc se aseza. Inima-i bubuia in urechi si ritmul ei se accelera cand se aseza. Rochia fosni usor si ea tresari. Se uita in toate directiile, mijind ochii ca sa incerce sa vada daca se apropie cineva prin intuneric. Stia din filme ca nu trebuie sa ramana mult timp pe loc ca sa nu adoarma. Nu putea risca sa-si relaxeze muschii pentru ca atunci va fi pierduta.

Isi incorda gambele si pulpele ca sa se ridice. Efortul o facu sa-si piarda suflul de parca ar fi alergat 15km in continuu. Inlemni instantaneu cand simti ceva cald pe piciorul stang. O fractiune de secunda si caldura disparu. Stia ca era un animal, dar nu stia ce putea fi. Mintea se gandea la un iepure pierdut printre tufe. Nu era pic de lumina si ii era din ce in ce mai teama pentru ca nu stia in ce parte se indreapta. Nu intelegea de ce chiar in noapte aceea nu erau stele si luna. O lumina puternica brazda cerul. Tunetul urma la scurt timp dupa acesta. Nu mai conta, ea era intepenita in picioare in fata unui copac. Lacrimile i s-au oprit, ochii i s-au marit si respira din ce in ce mai repede. Privirea incerca sa caute prin intuneric imaginea care o facuse sa ramana inmarmurita. Astepta, cu inima batandu-i in urechi din ce in ce mai tare, sa revina lumina. Asteptarea era dureroasa, simtea cum i se suie pe picioare vietuitoare, iar pe glezna dreapta simtea o rasuflare usoara si calda. Parul i se zburli si isi duse mana la gura ca sa nu tipe. Lacrimile au inceput din nou sa curga pe obraji, si-i impaienjeneau privirea. Nu mai conta. Ceva cald i se aseza pe piciorul stang, iar rasuflarea de pe glezna dreapta se intetea.

Lumina veni, la doar doua minute diferenta fata de prima. Fulgerul lumina cerul, pamantul, copacul din fata ei, coiotii de langa ea si cadavrul din fata ei. Tunetul o zguduie din toti raunchii. Si la fel lumina care veni instantaneu urmata de un alt tunet. Cazu in genunchi. Nu mai simtea frig, nu mai plangea. Corpul i se relaxa incet, era mai ingrozita acum cand era lumina decat atunci cand bantuia singura prin intuneric. Vroia sa se intoarca in timp si sa faca alte alegeri, alegeri care nu aveau cum sa o aduca aici. Mintea i se relaxa si ea, se simtea ametita de parca ar fi fumat marijuana, alegerea, ii era frica de caini, piscina, cadavrul, cum a avut puterea sa ramana acolo? Adormi.

Anunțuri

13 gânduri despre „Fulgerul

  1. Wow. Ma simt de parca as citi un pasaj dintr-o carte de John Saul. Tot as mai vrea sa mai citesc in continuare sa vad daca e cumva salvata miraculos de fulger sau de orice altceva. Sau poate isi mai aminteste ceva in starea in care e. Foarte intens ce ai scris tu aici 🙂

  2. Demential! A fost ca la ultimele doua episoade din Grey, adica m-a tinut cu sufletul la gura. Esti sigura ca nu vrei sa faci un roman (eu ma gandisem si la o ecranizare :)) din ce ai scris aici? Abia astept si un sequel, ceva 🙂

  3. Foarte frumos, pentru cateva minute mia modificat ritmul inimii, eu insa am omorat-o repede, cand era sub copac si urma fulgerul :)),am vazut-o prabusita, arsa si moarta. Astept continuarea Gabrielle alias Stephen King de Timisoara

  4. Sa nu ne lasi prea mult sa asteptam. Eu zic sa renunti la job si sa scrii, vei castiga banii buni :d Mi te si imaginez intr-o librarie din New York, impartind autografe pe al 10 lea volum publicat, deja satula de atata celebritate. Ar trebuii sa iti fur o semnatura acum, ca nu se stie. Abia astept sa-ti citesc cartea

  5. 🙂 Multumesc, multumesc mult. Nu ma asteptam la astfel de reactii. Sper sa nu mi-o iau in cap si continuarea sa fie la fel sau poate mai intensa.

  6. Si eu m-am gandit sa-ti cer un autograf de pe acum ca s-ar putea sa fie foarte valoros peste cativa ani 🙂

  7. Vai ce frica mi-a fost!!!Super frumos ,esti ruda cumva cu DEAN KOONTZ?Astept continuarea!

  8. Pingback: Evil needs candy too

  9. Pingback: Fulgerul 2 – Evil needs candy too

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s