Doar doua zile…

Hello, Greece! 9.09.2011 – 21:34

Ziua 2

Prima trezire la 7:30. Telefonul nu a sunat, mai bine asa. A doua trezire la 9:30. Ma doare capul de la prea mult somn. Telefonul nu a sunat. Ne imbracam? Ea face o cafea – rece – nu beau. Vreau fistic dinala de aseara. Mai trece timpul, mai o poveste. Nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre iarba. Acolo am constientizat ca vorbesc cu mama si-i demontez – sau incerc – toate prejudecatile despre… drogat. „Si ai ras mult?”, ma intreaba ea. Pe scurt: „m-a distrat rau cuvantul <<joly>> si am mancat cea mai buna ciocolata din viata mea”. Mi-e cald.

Dupa lectia de fumat, plecam inspre plaja. Acolo? Loc de plaja, ca eu vreau sa fac topless. Parolista, ce sa zic. Am ales, m-am dus in apa. Superba experienta, rece ca gheata pe degetele mele fierbinti. Verde si curata. Tot in jur se destrama. Un singur scop mai sta in picioare si se sprijina de nimic. Sa-mi fie bine. Ca sa-mi fie bine trebuie sa inot, sa fac pluta, sa nu ating jos, sa nu ma uit la telefon, sa nu ma gandesc la…, sa nu ma gandesc la munca, sa nu-mi planuiesc viitorul inainte sa se intample, sa nu vorbesc, sa rad mai mult, sa cochetez cu mine mai mult, sa ma uit in ochii cuiva mai des, sa nu ma mai gandesc la asta, sa mananc peste, sa beau frappe pe plaja si vin la cina. Si deja sunt undeva mai in larg, mi se pare ca sunt departe de continent si de tarm, se aude doar muzica de la terasa. Pun picioarele jos, nu ating nimic. Ma las mai jos, nu ating nimic – hai poate un peste. Ma las de tot, apa peste mine, ating nisipul. Bucuroasa ma imping in pozitie de inot si raman asa. Rasuflu greu. Oare m-am speriat sau am obosit? Ma uit la degete. Pe fiecare mana un inel. Unul nou si unul cu… substanta. Mintea mea face mainile sa se miste si inot catre locul in care ating jos si nu mor! Ma intorc si plutesc. Ma invart in cerc si ma relaxez. Semn de pamant fascinat de apa. Nu imi mai e teama ca pot sa mor inecata. Nu mai e cazul si ma arunc iar in larg. Ce-i asa fascinant? Nu stiu, poate doar un corp greu la suprafata, lipsa de aer cand n-ai pamant sub picioare, mintea concentrata doar sa miste sincron maini si picioare, ordonat, sa nu stropeasca, daca se poate. Motivatie? Mii de km distanta de voi. Va iubesc, dar… iarna. Glumesc.

Soarele arde si usuca pielea. Ramane sarea, bucati albe pe pielea pseudo-bronzata. Cafea cu gust de sare, apa si suc cu gust de sare. „With sugar and milk?” – zambet cu sare. Inchid ochii si ascult muzica. Ma inchipui curajoasa, ma inchipui vulnerabila – ma inchipui tot ce nu sunt. Tot o introspectie si asta. Nu-i ceas, nu-i stres. Doar niste bulgari galagiosi si vulgari langa noi. Au multe de povestit, am kilometrii de inotat, au mingi de batut. Fain de ei. Eu ma gandesc ce peste sa mai mananc la pranz. Calmar? Scoici? Am mancat calmar pe gratar cu garnitura specifica – cred. Exotic. Mirodenile si fructele de mare fac toata mancarea iesita din comun. As vrea si niste scoici, dar am una perfecta pe farfurie.

Ziua 3

Lumina orbitoare in camera. Cearsaful e alb si mi s-a incolacit in jurul taliei si intre picioare. E fierbinte, vreau sa scap, dar mi-e somn. A sunat telefonul, un strop de imaginatie in mesaj, dar niciunul nu lasa mai mult. Unul orgolios + unul orgolios = dead end.

In dimineata asta am chef de sex. N-am cu cine. Grea viata de turist in Grecia. Prea multa sare face frecarea mai grea. Cine stie. Ma intorc pe partea cealalta. Dau si eu drumul la putina imaginatie, dar Romania doarme. Ganduri peste ganduri, rochii verzi si companii intunecate, dar e timpul. Plaja si fructe. Cafea si limba engleza, incepe sa devina fascinant doar sa te gandesti la ce sortiment de peste vrei sa mananci azi sau cat de mult poti sa inoti fara sa pui picioarele jos. Si de ce m-as gandi la altceva? In ultimul an am renuntat la planuri, in afara celor de concediu, care au fost cele mai multe. Recunosc ca m-am tinut de ele si chiar le-am respectat. Ultimul an = go with the flow – beautiful. Oare de ce m-as stresa acum? Sa mearga, sa fie bine, sa trecem peste hopuri, sa fiu dreapta, sa am coloana cand altii n-au. Bun! Dar chiar mai oboseste omu’! Si atunci? Dragostea dispare sau se aplifica? Retoric. E foarte greu sa te detasezi, dar cu exercitiu merge. Nu trebuie sa-ti dau eu curajul sa faci ceva, nu trebuie sa ma lupt eu. N-am refuzat niciodata o provocare si nu o refuz nici pe asta, dar… dar… mi-ai deschis ochii. Sunt frumoasa, sunt puternica, pot sa am tot ce vreau eu – dovada ultimul an. Da! Doua zile la mare cu nisip fin si soare, cu sutien si fara m-au facut sa realizez ca nu vreau sa ma hazardez. Chiar daca am planuite urmatoarele doua iesiri din tara nu inseamna ca ma planuita toata viata. Acum habar n-am ce o sa se intample maine. Provocarea este, o accept, dar nu plec singura pe varful muntelui fara echipament.

Umbra, ca murim aici de cald, va rog. Nu ai tupeu sa te uiti la mine cand ma intrebi daca vreau zahar. Nu ai! Ti-am zis eu. Pestele spada a fost, si supa de peste. Dupa care le-am dat jos cu apa sarata. Imi place muzica de la terasa asta. Chill out de pe vremea cand mai ascultam si eu asa ceva. Degetele de la picioare se misca pe ritmuri, mana scrie cu roz pe un caiet grecesc si este unu’ in departare care se tot uita la mine. Sunt singura de pe plaja care scrie. Restul toti citesc, se joaca table, carti, au grija de copii, fac plaja, beau cafea. Eu scriu si el e singurul care stie. Ce secret avem noi? Eu scriu jurnal, el isi inchipuie ca va fi o carte? Eu scriu jurnal, el stie ca-i jurnal? Eu scriu jurnal, el crede ca descriu marea sau poate muntele? Oricum avem un secret. Am un secret cu un strain pe care nu l-as recunoaste dintr-o mie. Secretele astea-s bune. Mi-am mai pus din priviri sufletul pe tava si mi-a fost bine. Nenea? Sa stii ca-mi scriam zbuciumul actual, nimic mai mult. M-am contopit cu marea, mi-a fost frica de pesti, nu am atins jos, dupa care am venit pe plaja sa scriu.

Insula asta are farmecul ei. In primul rand e o insula, ceea ce-mi da un sentiment de claustrofobie. Apa peste tot, plaja pe alocuri, munte in spate. Ma plimb seara de seara pe langa calea de acces pe insula, sa stiu ca nu dispare. Inot zilnic din ce in ce mai mult si ma gandesc in ce directie as inota si cat as rezista daca as fi in mijlocul pustietatii? Am si strategie: inot cat pot, apoi plutesc ca sa ma relaxez, dupa care inot iar si tot asa. Stiu ca as muri repede, dar asta nu ma opreste sa ma antrenez in fiecare zi. La intrebarea „Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?” as raspunde „APA!” Paranoia sau nu, din trei lucruri unul ar fi „apa”.

Am fost azi in vizita. Am vazut un amfiteatru mare, partial reconditionat de niste francezi, partial demolat tot de ei, Aici am asistat la cea mai frumoasa declaratie de dragoste, ever. Original, as spune eu, dar cunoscatorii pot spune altceva. Cam asa sta treaba: cuplu simpatic din Ungaria, sau cel putin vorbitori de limba maghiara, ajunge sa faca poze in amfiteatru. In plus de asta incearca sa vada daca acustica e asa buna precum se zvoneste. Tipul ramane pe scena si fata urca pe trepte sus de tot. Practic, in soapta se intreaba reciproc daca se aude ce vorbesc. Incet-incet aud si eu, care sunt aproape sus in amfiteatru – ma uit la soare si ascult. El intreaba „ma auzi?”. Ea raspunde: „da, dar sufla vantul si nu inteleg tot”. El: „te iubesc, ma auzi?” Ea pe jumatate serioasa, pe jumatate razand: „Am inteles eu bine? Chiar asta ai spus?” El repeta, ea rade si-i raspunde ca se aude bine. Apoi fac schimb de locuri si jocul continua. Foarte frumos si interesant acest moment si sunt convinsa ca va ramane mult si bine marcant. Cel putin pentru mine asa va fi: amfiteatrul din Thassos cu declaratia de dragoste.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s