Prajitura de duminici

Dealing with issues. That’s responsibility. But when do we take it?

29.09.2011 – A trecut o ora din duminica. Am o taietura pe deget si niste casti bagate adanc in ureche. Si ma gandesc… eu… departe. Nu pot sa-mi sterg zambetul de pe mocs. Si nu pentru ca-s obosita, ci pentru ca – inca o data – mi s-a demonstrat ca „what goes around, comes around”. Si daca sunt rea, inseamna ca aici trebuie sa se vada. Si nu-mi pare rau sa-ti spun, dar una dinasta, dezastruoasa, iti face hertu’ mai puternic. Te „escaladeaza mai departe”. Te „rog trimitere situatie catre”… the highway express.

Au trecut doua ore din duminica asta. Am un picior pe unitate si altul pe scaun. Doua telefoane in fata si unul in lateral. Si ascult muzica. S-a terminat melodia, trebuie sa-i dau restart, nu? Sa fie. Cand ma gandesc cum dorm unii, ma ia si pe mine somnul.

Trei ore din duminica. Am facut o tura ca sa ma dezmeticesc.

Patru ore din duminica. A iesit soarele. Ce frumos. A intrat si pe geamurile noastre. Am sesizat cu stupoare ca tavanul este… frumos. Daca te  uiti asa spre celalalt capat al camerei, tavanul are patratele paralele, beculete rosii dispuse la aceeasi distanta, puncte albe paralele si ele, si lampi, becuri, neoane aprinse/stinse. Aa da.. si gurile de aerisire. Totul intr-un aer destul de… parca-s piste de aterizare… pe tavan. Un fluture si decorul e complet. Aa, dar tavanul e alb-murdar, portocaliul incepe de mai jos. Deja cand ma uit in jos nu-mi mai place.

Cinci ore din duminica. Simt ca mi se misca ochii in cap, singuri.

09.10.2011 – „I’m like fuck you and fuck her, too”. E ora a doua din duminica si ma regasesc la birou. Am sarit peste prima ora cu trambulina. Cafea in stanga, telefoanele stau peste telefoane, tastatura e departe, in fata am teste CAE. Rapoartele sunt in cuptor. Ma simt… curata azi. Ciudat, nu? Asa radeti, ca eu daca as fi singura pe etaj as rade cu gura pana la urechi. As dansa, dar ma cam vede lumea si oricum doar eu aud muzica. Mi-o inchipui pe Mihaela cum rade si ca danseaza cu mine pe muzica ei. Uuu! Stiu! Stiu! Andreea e la chitara.

A treia ora din duminica. Imi dau seama ca in timp devine din ce in ce mai usor sa nu cauti ce a fost, sa nu te mai afunzi in trecut, sa incerci sa uiti si sa treci peste. Poate din cauza faptului ca acum trebuie sa trecem mai repede mai departe, simtim ca ni se scurge timpul si ca e cazul sa ne maturizam ca sa nu treaca varsta/moda pe langa noi. Un episod din „Friends” m-a pus pe ganduri. De ce? Mi-am ignorat mereu prietenele care ziceau ca vor copii si sa se casatoreasca, cu toate ca nu sunt in relatii „ideale”. Deci, episodul: Monica se desparte de Richard si sufera, sufera, sufera, sufera, sufera, si ca sa-si revina face multa dulceata si cand isi da seama ca poate sa se descurce singura se hotaraste sa faca un copil (singura, [sic!]).  Explicatia ei este ca are deja 28 de ani si ca vrea un copil. Daca a asteptat 28 de ani pana a gasit un om care sa o iubeasca, nu vrea sa mai astepte inca 28 de ani… si apoi sa faca un copil. Logica e imbatabila, dupa cum se poate observa. De aici concluzia mea ca timpul trece mai repede acum decat acum 10 ani, nu prea ne mai permitem sa asteptam (si nu ma refer doar la femei) si atunci… ne gasim in situatia sa nu mai suferim luni/ani dupa o persoana, ci sa mancam o saptamana inghetata si apoi sa mergem mai departe. Saau, poate doar eu sunt asa si inca mai sunt oameni la 28 de ani care se agata de trecut mai mult de o saptamana. Ah, dar stai..  sa nu ma omori pentru ce urmeaza sa spun: eu n-am 28 de ani.

 11.10.2011 – 610 drafts – Nu stiu la ce va asteptati. Triunghiularul triunghi s-a facut hora si am jucat cu totii, olteneste, pana dimineata. In Timisoara e soare pe toate strazile. Cred ca o data in viata trebuie sa formezi un triunghi, ca sa simti ca traiesti. Dar acelasi triunghi de doua ori? Asta e ridicol deja. Facem o incheiere? Ma dor picioarele ca am dansat pe tocuri si nu-s obisnuita si ne ducem fiecare in coltul lui? Mintea mea colorata, s-a facut alba instant si a tremurat pentru cateva minute.

16.10.2011 – Prima ora din duminica. Fresh. Stam 10 oameni pe locurile celor 100 care lipsesc. Cafeaua in stanga, strugurii tot acolo si telefoanele sunt departe si pe silent. Sper sa nu sune, dar credeti ca din 9 oameni ma suna careva pe mine? Costel ma face sa rad, tare, orgasmatic cum ar spune chiar el. Sunt curioasa in duminica asta ce se mai intampla. Trebuie sa recunosc ca sunt in alerta. Toate simturile imi ascutite si astept…

A doua ora din duminica. Costel… lacrimi, nimeni nu intelege de ce rad in halul asta. Trebuie sa recunosc ca-i invidiez pe cei care au vazut show-ul live la Brasov. A fost intr-adevar foarte tare. Timpul trece greu azi.

A treia ora, totul e mai alert si incepe sa fie mai cald. A patra ora, deocamdata nimic. Ora 5 din duminica. Totu-i bine. Azi pare o zi linistita, prea linistita, chiar. Incheiem? Hai sa incheiem. Gata prajitura de duminici. Rapoartele sunt gata, hartiile sunt semnate, suturile in fund au fost luate, telefoanele au fost raspunse, vanzarile au fost vandute. Pana in decembrie…!

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s