Monolog alb cu intrebari negre

Ma uitam la „The Devil’s advocate” si la pledoaria Diavolului de la final mi-am dat seama ca Diavolul este exact ceea ce ne dorim.

Ce spune el: „Vanity, is definitely my favorite sin. It’s so basic, self love, your own natural opium. […] Well I tell ya, let me give you a little inside information about God. God likes to watch, he’s a prankster, think about it: he gives man instincts. He gives you this extraordinary gift and what does he do? I swear, for his own amusement, his own private, cosmic gag reel. He sets the rules in opposition, it’s the goof of all time. Look, but don’t touch, touch but don’t taste, taste… don’t swallow. And while you’re jumping from one foot to the next what is he doing? He’s laughing his sick fucking ass off! He’s a tight ass! He’s a sadist! He’s an absentee landlord. Worship that? Never!  […] I’m here on the ground with my nose in it since the whole thing began! I’ve nurtured every sensation man has been inspired to have. I cared about what he wanted and I never judged him. Why? Because I never rejected him in spite of all his imperfections. I’m a fan of man.  I’m a humanist, maybe the last humanist. Who, in their right mind, could possibly deny the 20th century was all mine. […] It’s my time now. It’s our time now”.

Si de aici potopul. Pentru ca spune clar ca nu se implica, ci ca se bazeaza pe liberul arbitru. Si atata timp cat avem asta la-ndemana e arma cu care ne culege. Nu a creat el toate pacatele, ci ne-au fost puse pe tava de Dumnezeu. El a profitat de ele, la fel ca si noi. Oare nu toti ne dorim asta? Este cineva care vrea sa fie judecat pentru faptele pe care le face? Este unul care apreciaza oamenii din jur care judeca si care se uita lung? Prin deductie, mai mult sau mai putin logica, expresiile „liber arbitru” si „open-minded” se traduc prin Diavol. E un punct de vedere destul de extremist, dar daca e sa impartim Divinitatea eu merg cu cel care ma cunoaste cel mai bine, cu cel care-mi stie nevoile (poate) mai bine decat le stiu eu. O afirmatie radicala. Dar este exact ca intre prieteni: prefer omul care ma cunoaste mai bine, ma simt mai in largul meu cu el, decat un strain fata de care nu stiu sa ma port. Cine nu-i de acord?

Dar acum multi viteji se arata si-mi soptesc in ureche ca Dumnezeu exista si ca el a creat toate frumusetile din jur. Dar tot el l-a creat si pe Lucifer. Tot el ne-a aratat toate oportunitatile: sexul, marijuana si vinul rosu. Si tot el ne-a lasat sa alegem, astfel ca cei mai inteligenti au ales sa gaseasca chimoterapia, altii au ales sa faca Prozac, unii au ales sa se faca politisti si ceilalti au decis sa plece.

Ca exista o putere infinit mai mare care guverneaza viata, cred. I se mai spune si Karma sau „dormi cum iti asterni” sau (daca vreti) Boomerang. Dar nu pot sa fiu asa de limitata incat sa cred ca exista Dumnezeu si Diavol, nici macar ca si personalizari ale echilibrului in lume (suntem creati pentru echilibru!!!). Pana una-alta daca ne gandim asa noi toti suntem diavoli: traim pe pamant, experimentam tot ce ni se ofera, nu refuzam nicio oportunitate, judecam si nu judecam, si ne iubim prea mult ca sa recunoastem asta. Un contraargument puternic este si „efectul fluturelui”. Pot sa spun pe baza asta ca nu sunt responsabila de nimic din ce fac si spun – alta unealta a Diavolului.

Eu sunt omul care accepta imperfectiunile celorlalti, le inteleg si le exploatez cat de mult se poate. La fel ma las manipulata de oameni mai experimentati ca mine. Cine sunt eu? Salvarea pentru inamici si diavolul pentru prieteni?  Dar tu?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s