Cred ca in septembrie o sa ploua

Doua categorii de oameni au fost si vor ramane trecuti prin viata mea: cei care au ramas si cei care s-au exclus. Nu aratam cu degetul, nu azi, e o zi ploioasa de toamna in august si vrem sa profitam de ea.

Cele doua categorii sunt fascinante, mai ales ca de la inceput, pana la sfarsit se contopesc si sunt tare confuze. Cum se unduiesc, cum nu se unduiesc, raman mereu oamenii de care tragi pana cand le dai drumu’ si pana cand le spui in fata: paranoid much? Nu-ti vreau barbatul, nu-ti vreau locul de munca, nu-ti vreau banii, nu-ti vreau viata, vreau un om care sa nu-mi intoarca spatele. Dar de cate ori o sa-mi intorci tu spatele pana eu o sa ma invat minte? Asta e intrebarea.

Nu am mai vorbit de mult si am un prieten care – cu ochii sticlosi – mi-ar spune: „Zgubi… lasa-i sa moara.” Problema e ca si eu am ochii sticlosi si ma iau mereu in gura cu el. Superwoman care inca mai crede in oameni. Poate ca are dreptate, adica sigur are dreptate, dar cum sa intorci spatele cand vezi ca omu’ are clar nevoie de ajutor? Simplu: exact cum treci pe langa un cersetor si iti setezi mintea sa-l uite.

Asa ca dam peste a treia si a patra categorie de oameni: cersetorii si cei mare nu cersesc. Bineinteles ca cei care s-au exclus (si n-a durat mult, doar vreo 3 intoarceri de spate si adio) nu vor sa cunoasca ultimele doua categorii de oameni, dar ceea ce nu stiu ei e ca si ei intra in ultimele doua categorii. Am dat rand pe rand peste oameni care au cersit: locuri de munca, atentie, bani, etc. Dar sa ne concentram; locuri de munca, nu ca cersim, avem nevoie. Atentie, nu ca cersim, dar chiar cersim – si deodata hyperspace-ul nu mai e suficient si ajungem iar in 1930 cand filmele erau mute, telefoanele erau rare si petrecerile erau strasnice (fata in fata). Bani, aici nu cersim, credem ca ni se cuvin.

Lucrurile stau diferit cand ti se deschid orizonturile si ajungi sa fii imbatabil si sa vrei sa te excluzi pentru ca tu ai trecut deja prin suficiente, nu? E doar un cerc vicios. Ce vor prietenii, de fapt? Sa fie bine si sa nu aveti ce povesti? Nu. Niciodata. No offense, but it’s the truth.

Eu fac parte din categoria au ramas, se exclud si nu cersesc. Nici la biserica n-am fost si daca-mi spui ca nu vrei ajutorul meu nu sar sa ti-l acord. Si daca sar, nu uita niciodata ca ti-am fost prieten. Daca-mi spui ca nu vrei sa ma implic, nu o sa fac niciodata asta, nu-i treaba mea. Si atunci nu cersii ajutor. Cert este ca pe astia nu-i inteleg eu: „lasa-ma-n pace, dar de ce m-ai lasat in pace?” Dar nu din cauza lor o sa ploua in septembrie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s