A girl's gotta do what a girl's gotta do

Si ce sa faci dupa o zi infernala la birou? Sa traversezi o bucata buna de oras prin frig, sa te intrebi de ce ai ales sa faci acest lucru. Sa ajungi inghetat acasa, iti torni un pahar de vin si te instalezi in fata altui calculator. Dai drumu’ la muzica, sorbi din vin si stai. De ce? Pentru ca intrebarile lansate in timpul zilei iti dau batai de cap.

Acum ca foaia e alba ma intreb daca merita confesiunile unui suflet urat si neturmentat dupa atata amar de vreme. Si a inceput asa… ce bine am dormit azi-noapte/sa nu uit sa-mi sun doctorul. Apoi as citi, dar ma enerveaza circumstantele atenuante de la serviciu. Citesc si ma gandesc oare cand o sa se trezeasca unii oameni. Imi trece repede acest gand pentru ca ma deplasez repejor inspre o idee cu care cochetez de mult: poker. Da, vreau sa joc, vreau sa invat sa joc, vreau sa fiu nervoasa cand pierd si fericita la culme cand o sa castig. Si nici nu mai stau pe ganduri si incep cu bani virtuali. Nici nu stiti cum trece timpul. O farama de gand se duce catre wordpress, dar imi trece repede ca doar nu sunt chiar asa de nebuna. La serviciu… acolo e alta mancare de peste. Interactiunea cu oamenii e o arta. Cine spune ca e usor, ori are talent innascut, ori nu face treaba suficient de bine incat sa simta povara pe umeri. Eu sunt un om foarte putin talentat asa ca resimt interactiunea cu unii oameni foarte in adancuri pentru ca am nevoie de toate resursele sa raman diplomata. In anumite cazuri parca se duce pe apa sambetei tot antrenamentul de diplomatie din ultimii ani. Si intervine oboseala, satisfactia lucrului bine facut, asa cum spun mereu: „acopera-ti tie spatele”. Dulcea ironie vine mai apoi prin intrebarea: „de ce iti place sa te urasca oamenii?”, care inchipuiti-va ce bine pica dupa o reusita diplomatica de admirat – si nu sunt modesta. (Si intrebarea mi-a fost adresata in realitate nu e o fantasmagorie de-a mea.)

La intrebarea asta inca reflect. De ce? Ar trebui sa reflectati si voi ce efect are asupra voastra iubirea prea mult de sine si indiferenta fata de oamenii care chiar stiu sa urasca. Poate am mai abordat asta, sau poate nu, insa chiar nu stiu cum pot unii oameni sa urasca. Eu nu urasc, ma supar, erup ca un vulcan, vorbesc cu peretii, ma razbun pe papusi, dar nu urasc. Am antipatii, am simpatii nescrise, nevorbite, neatinse, dar nu urasc pe nimeni. Si am surpriza ca in antipatiile de care va vorbeam sa gasesc o persoana demna de tot respectul si admiratie. Si atunci… jos palaria. Dar sa urasc? Sunt curioasa cine ma uraste pe mine, efectiv ma uraste pe mine (in afara de cainii care vor mereu sa ma muste pe strada). Important este ca pana la intrebarea asta nu mi-a pasat. Adica nici acum nu-mi pasa pentru ca nu pot sa inteleg acest sentiment de ura. M-as simti poate jignita sa aflu cine si as cauta prin arhiva tot ce am facut rau/bine ca sa se ajunga aici. Sunt o persoana critica si analitica asa ca sa se consemneze ca sunt cel mai puternic autocritic. Si da, toata lumea calca-n picioate pe toata lumea, asa ca nu ma astept sa fiu menajata si nu va asteptati sa menajez pe cineva, cu toate ca asta nu e o scuza.

Si atunci ma pot obisnuit cu ideea ca cineva ma uraste? Daca ma pot obisnui cu ideea ca cineva este suparat pe mine, cred ca partea cu neintelesul sentiment de ura nu o sa-mi provoace niciodata batai de cap. Dar, totusi, cine ma uraste? Hai cu numele si motivul ca sa zic si eu „da! are dreptate sa ma urasca, inteleg si io acu’ cum vine treaba cu ura asta”. Si inca un P.S., vorbesc de ura, nu invidie, gelozie, nebunie, etc. O sa le identific eu oricum, asa ca voi spuneti aici, drept, public. Cine ma uraste si de ce?

De ce vreau sa stiu? Ca sa stiu de cine nu imi pasa.

Anunțuri

Green-eyed-monster

Sambata dimineata, nu pornesc pana nu-ti pui centura. Ultimul lucru pe care l-am citit aseara a fost: „suna-ma daca e ceva”. Si n-am sunat. Pentru ca n-a fost nimic. Si atunci de dimineata am tras o pereche de pantaloni negri pe mine, o bluza mov, o vesta maro, o pereche de adidasi care sa se asorteze, mi-am prins parul, cheile mi le-am legat ca bratara, o pereche de manusi si am iesit. E soare, dar e rece, urechile mi-au inghetat de cand am deschis usa la scara, dar am zambit. Faithless mi-a bagat soarele in ochi. Din plimbare am inceput sa alerg si sa-mi controzez respiratia, sa-mi golesc mintea.

********************

Pipa, poker, psiholog. Trei cuvinte. Nu-i nevoie de mai mult. Trei cuvinte in pachete de cate trei. Al treilea deget, a sasea litera, furie. Nu! Nu e dezamagire, e furie. E acolo, mereu a fost, doar ca am reprimat-o in ultima perioada. Sange latin si ma calmam, o sticla de vin si ma calmam, dar acum! Acum! Acum nu mai e asa de simplu. Sunt furioasa si nu stiu (exact) de ce.

Dar visele, cosmarurile, cosmaruri terifiante. Toata lumea e Freud? Si atunci de ce naiba vine sa ma omoare cineva in fiecare noapte??? De ce nu pot sa fug si de ce-mi trebuie inghetata de contrabanda? Si de ce nu ma omoara? Sau de ce se plimba paianjeni mari cat palma pe televizor? Si de ce curg gandacii mari si negrii pe sub cearsaf? Si de ce ma trezesc lac de apa si fara aer? Si cand suna ceasul de ce ma bucur ca trebuie sa plec? Si de ce in plina iarna cu geamul deschis larg simt ca n-am aer?

Hai cu explicatii si sfaturi pentru ca pana acum am incercat de la pastile la ceaiuri tot (sau aproape tot).

***********************

Crystalline Green, rulezi?, oras la picioare, La categoria „morti” nominalizarile sunt…

Good night and good luck

Nu-i un film de vineri seara, dar e un film de vazut. Nu-i un film de popcorn si de Cola, ci-i un film de savurat. Pot sa spun ca-i un film motivational, despre oameni si viata. Cu si despre oameni puternici si slabi. Despre idei preconcepute si avangardism si, bineinteles, combaterea lor.

Nu-i un film care s-a remarcat dintr-o gramada, ci e un film care sare cu mult peste gramada si merge in top 10 filme bune pe care le-am vazut. Recunosc ca l-am privit sceptic la inceput si chiar m-am inarmat cu multa rabdare, dar m-a captivat, mi-a cantat, mi-a adus aminte ce este cel mai important si pentru ce luptam zilnic pe toate planurile: adevarul.

Convinsa ca multi l-ati vazut deja, recomand, cu caldura, o a doua vizionare a filmului (mai ales catre colegii mei de facultate).

Good night and good luck.

Asa da! (18+)

Ok. Si s-a ales titlul. Tre’ sa fie Asa da! neaparat.

Lipseste un inceput. Working on it. La o terasa, cu ea, seara. Si cu un chelner foarte sictirit.

Ok ba.

Bem limonada si green apple si aia din fata mea vrea un pahar de vin si un pahar de apa plata caaaldaa. Pai na, fata se simte, i-e dor si ei s-o futa barbacsu cum o futea acu’ 5 kile.

Si daca tot vorbim de sex. Asa, da! Ziceam in celalalt post ca nu pricep cum sa accepti “sexul nu mai este asa important”. Tocmai mi-am redat seama ca “sexul este important”. Cum a inceput? Eeehhh! Aahh! Sedinta foto. De ce? Ca sa fie original. Lenjerie intima. De ce? C’asa vreau eu!

Si daca tot zice romanu’ ca nevas’sa tre sa fie curva, bucatareasa si doamna, no, pai suntem romani.

Si fotografi, as indrazi sa adaug.

Si tre’ sa fie lung, si intens, si sa miroasa a doua zi a sex pe piele, si sa fie ras, si sa fie soapte de dorinta, si sa fie priviri intense. Muzica? Bagam si d’aia. Da cine o mai aude? E Kiss TV 4 a quickie in the afternoon, sa fie Paula in the evening. (cine stie cunoaste)

Dimineata deobicei ne trezim dupa. Cam da, dupa cum se zice mai sus, pentru un sex bun, dependent si intens ai nevoie in primul rand de doi oameni care vor sa faca, da? Si apoi de ambianta. Stai si citesti si vrei mai mult, huh?

Nope, not yet. Sa ne excitam cititorii atunci.

Vrei sex? Ajunge sa o privesti, cateodata ajunge sa o atingi putin in treacat, cateodata iti dai seama ca te vrea doar ca esti langa ea. Stiti feelingul. Si o vrei, si o doresti, si o ai. O atingi. Incet, asa cum atinge un furou de matase pielea ei. E a ta si atunci vrei sa-i stii fiecare parte din trup, sa-i cunosti fiecare bucatica de piele, sa-ti simta buzele pe gat si pe brate, sa stii unde-i place sa fie atinsa si sarutata. Si cand afli toate astea? Pai cand le afli unii ar spune ca “sexul nu mai este important”. Naspa. Cand afli devine interesant, stii cum sa o exciti la culme, cum sa o faci sa geama, cum sa ajunga aproape de orgasm cat inca tu ai blugii pe tine. Stii cum e?

Fumam fumuri sa ne ducem sus, bem JB si Cosmo sa uitam de noi, si vine seara cand te pui in pat linga ea. Ii simti mirosul, ii auzi respiratia, ii simti trupu’ cald linga tine.

Si stii ca-l vrei cand se uita la tine, cand goneste ca nebunu’ cu 220, cand te tine de mana sau cand gateste prin bucatarie. Partea buna e ca si el stie si se apropie din ce in ce mai tare de tine… sa te sarute. Un sarut lung si ud, de-ti lasa picioarele tremurande si urechile tiuind. Daca dupa asta e nevoie de mai mult? Pentru mine nu. Urmeaza doar sa… puna mainile pe mine. Si tot timpul le pune “strategic”. Incepe cu gatul, ca sa ma sarute mai bine, coboara pe umeri si pe spate ca sa ma arcuiesc mai bine, ajung pe fund ca sa ma traga mai aproape. In timp ce ma saruta si ma face constienta de mine, de el, de mirosul lui si de sex. Da. De sex, pentru ca ce urmeaza e banal pentru unii, dar pentru noi este mereu diferit. Orice articol de imbracaminte se dizolva in mainile noastre. Nu mai exista canapea, podea, dulap de bucatarie, usa, baie, scaun, birou. Nu mai exista granita intre corp si minte. Nu mai exista granite, uiti ca mama ti-a zis sa fii cuminte in orasu’ ala mare, nu mai sunt tabuuri, chestiile din filmele icsicsics. O vrei si e a ta si orice idee tampita o sa-i placa la nebunie. De la esarfe legate in diferite locuri in diferite moduri, la diferite substante dulci si lipicioase care te excita cand se preling usor pe sfarcurile tari.

Te innebuneste cand stii ca tu, doar tu poti sa o faci sa tipe, sa geama, sa toarca, sa uite de ea, sa tremure in bratele tale, sa ati zica… wow… si doar atat, sa se piarda de ea si de lume.

Si sexul devine puternic, devine manipulant, devine obsesiv, devine dependenta, e atat de bun ca nu vrei sa te saturi si o suni la munca sa-i spui ca o doresti, desi ai avut-o acu’ 3 ore cand v-ati trezit.

Si ramai 20 minute dupa aia in pat ca nu mai poti si nu mai vrei sa te ridici.

Dupa dus ma duc la el sa il tin in brate cat fumeaza o tigara la geam si vreau si eu din vinu’ ala pe care el il savureaza incet. El inca e aproape gol si transpiratia lui miroase a mine. Si ma excit cand isi plimba degetele pe picioarele mele abia acoperite de prosop. Vinul ma ameteste si sarutul lui cu gust de vin si tigara imi face pulsul sa o ia razna. Stiu ca vreau iar. Si ma aplec sa caut sarutul si sa primesc ce imi doresc.

 Si cum ar zice tovarasu meu Grasu, “le place jos, jos, jos”, ca sa fie bine ca sa nu fie rau cum zic.

Playback. Pause

You may say I lost my way. You may say I am on the right track. The truth is that I never felt this way.  Black car in a black night, half smile, half hot look, hands all over the place. No – stop talking, just drive. Don’t want deep things, don’t need heavy conversation, me just wanna enjoy myself, before the dream is over.

Pause. Playback – rewind. Pause. Feeling hot, let’s drink some hot stuff and let’s burn some lungs. Let’s listen to music and relax. No real world here. Felt a connection from the first look, just don’t ignore it and do not play it safe. The pink drink is getting to my head and it’s worth it. What? 25 years old. Can I get another pink drink? It’s legal for me in all states.

Pause. Playback – rewind. Pause. I just forgot how to walk. Just fly away, before the dream is over. Runaway, hurry up, runaway. My head is spinning, my legs are trembling, do not wake me up sign on my door.

All that jazz!

Recent, am vazut a doua oara filmul/muzicalul Chicago. Recunosc ca m-am gandit de multe ori sa ma uit la filmul asta, doar ca stiind ca e muzical am lasat-o balta.  M-a impresionat filmul in general, mi-a placut muzica si mi-au actorii si mai ales rolurile lor. De mult nu am mai vazut un film atat de plin de coruptie mascata delicat cu fond de ten, plin de minciuni si vanitate intruchipate in personaje atat de vii.

Palarii si pene din moda anilor 50. Fuste si rochii scurte si sclipicioase din moda anilor 50. Camasi de noapte din matase si frizuri din moda anilor 50, m-au facut sa uit ca sunt acasa in fata monitorului si am fost cu „vedetele” Chicago in cel mai tare club din orar, in inchisoare, pe scena, la tribunal si chiar in redactiile ziarelor de scandal care faceau tot peisajul sa straluceasca mai tare.

Daca am ramas cu ceva? Cu o impresie buna si cu zambetul pe buze. Stiu ca daca vreau vreodata sa fiu vedeta trebuie sa uit de adevar, dreptate si justitie si cu putina inteligenta, un pic mai multa frumusete, muult sex appeal si o vointa de nezdruncinat o sa reusesc (chiar si cu o crima in spate).

Cum ziceam, fain film, asa ca daca nu l-ati vazut va recomand, si daca l-ati vazut, poate ati vrea sa-l mai vedeti o data.

Chicago!

Urban

Stiti doar ca nu ma bag io, dar am gasit-o pe cantareata asta, pe care o si ascult de doua zile si incerc sa-i gasesc defectele (habit!). The newest urban artist (a se citi in British English) este o tipa, nu cine stie ce, din Londra cu o voce extraordinara: Jessie J. Nu, nu m-a platit sa-i fac reclama, dar totusi e foarte tare! O mica precizare, imi place sa o ascult mai mult cand e live si acustic.

Prima piesa „Do it like a dude” (acustic), poate cunoscuta asa este cea cu care Jessie s-a lansat. Dupa care a venit cu „Price tag” (acustic) – melodie care mi-a dat peste cap felul in care o percepeam ca artista pana acum. Imi place sa o ascult acustic pentru ca ea face melodia nu chitara, cum se intampla in cazul altor artisti. Ideea e ca s-a lansat, dupa parerea mea, cu o melodie prea-prea pentru ce avea sa urmeze. Daca avea de gand ca in a doua melodie sa nu ne ceara bani pentru muzica si spectacol, de ce a iesit la iveala cu o piesa comerciala ca Do it like a dude”?

Nu cred ca o sa-mi raspunda cineva la intrebare. Oricum tipa asta canta foarte bine. So, Enjoy.

Z.