A girl's gotta do what a girl's gotta do

Si ce sa faci dupa o zi infernala la birou? Sa traversezi o bucata buna de oras prin frig, sa te intrebi de ce ai ales sa faci acest lucru. Sa ajungi inghetat acasa, iti torni un pahar de vin si te instalezi in fata altui calculator. Dai drumu’ la muzica, sorbi din vin si stai. De ce? Pentru ca intrebarile lansate in timpul zilei iti dau batai de cap.

Acum ca foaia e alba ma intreb daca merita confesiunile unui suflet urat si neturmentat dupa atata amar de vreme. Si a inceput asa… ce bine am dormit azi-noapte/sa nu uit sa-mi sun doctorul. Apoi as citi, dar ma enerveaza circumstantele atenuante de la serviciu. Citesc si ma gandesc oare cand o sa se trezeasca unii oameni. Imi trece repede acest gand pentru ca ma deplasez repejor inspre o idee cu care cochetez de mult: poker. Da, vreau sa joc, vreau sa invat sa joc, vreau sa fiu nervoasa cand pierd si fericita la culme cand o sa castig. Si nici nu mai stau pe ganduri si incep cu bani virtuali. Nici nu stiti cum trece timpul. O farama de gand se duce catre wordpress, dar imi trece repede ca doar nu sunt chiar asa de nebuna. La serviciu… acolo e alta mancare de peste. Interactiunea cu oamenii e o arta. Cine spune ca e usor, ori are talent innascut, ori nu face treaba suficient de bine incat sa simta povara pe umeri. Eu sunt un om foarte putin talentat asa ca resimt interactiunea cu unii oameni foarte in adancuri pentru ca am nevoie de toate resursele sa raman diplomata. In anumite cazuri parca se duce pe apa sambetei tot antrenamentul de diplomatie din ultimii ani. Si intervine oboseala, satisfactia lucrului bine facut, asa cum spun mereu: „acopera-ti tie spatele”. Dulcea ironie vine mai apoi prin intrebarea: „de ce iti place sa te urasca oamenii?”, care inchipuiti-va ce bine pica dupa o reusita diplomatica de admirat – si nu sunt modesta. (Si intrebarea mi-a fost adresata in realitate nu e o fantasmagorie de-a mea.)

La intrebarea asta inca reflect. De ce? Ar trebui sa reflectati si voi ce efect are asupra voastra iubirea prea mult de sine si indiferenta fata de oamenii care chiar stiu sa urasca. Poate am mai abordat asta, sau poate nu, insa chiar nu stiu cum pot unii oameni sa urasca. Eu nu urasc, ma supar, erup ca un vulcan, vorbesc cu peretii, ma razbun pe papusi, dar nu urasc. Am antipatii, am simpatii nescrise, nevorbite, neatinse, dar nu urasc pe nimeni. Si am surpriza ca in antipatiile de care va vorbeam sa gasesc o persoana demna de tot respectul si admiratie. Si atunci… jos palaria. Dar sa urasc? Sunt curioasa cine ma uraste pe mine, efectiv ma uraste pe mine (in afara de cainii care vor mereu sa ma muste pe strada). Important este ca pana la intrebarea asta nu mi-a pasat. Adica nici acum nu-mi pasa pentru ca nu pot sa inteleg acest sentiment de ura. M-as simti poate jignita sa aflu cine si as cauta prin arhiva tot ce am facut rau/bine ca sa se ajunga aici. Sunt o persoana critica si analitica asa ca sa se consemneze ca sunt cel mai puternic autocritic. Si da, toata lumea calca-n picioate pe toata lumea, asa ca nu ma astept sa fiu menajata si nu va asteptati sa menajez pe cineva, cu toate ca asta nu e o scuza.

Si atunci ma pot obisnuit cu ideea ca cineva ma uraste? Daca ma pot obisnui cu ideea ca cineva este suparat pe mine, cred ca partea cu neintelesul sentiment de ura nu o sa-mi provoace niciodata batai de cap. Dar, totusi, cine ma uraste? Hai cu numele si motivul ca sa zic si eu „da! are dreptate sa ma urasca, inteleg si io acu’ cum vine treaba cu ura asta”. Si inca un P.S., vorbesc de ura, nu invidie, gelozie, nebunie, etc. O sa le identific eu oricum, asa ca voi spuneti aici, drept, public. Cine ma uraste si de ce?

De ce vreau sa stiu? Ca sa stiu de cine nu imi pasa.

Monolog alb cu intrebari negre

Ma uitam la „The Devil’s advocate” si la pledoaria Diavolului de la final mi-am dat seama ca Diavolul este exact ceea ce ne dorim.

Ce spune el: „Vanity, is definitely my favorite sin. It’s so basic, self love, your own natural opium. […] Well I tell ya, let me give you a little inside information about God. God likes to watch, he’s a prankster, think about it: he gives man instincts. He gives you this extraordinary gift and what does he do? I swear, for his own amusement, his own private, cosmic gag reel. He sets the rules in opposition, it’s the goof of all time. Look, but don’t touch, touch but don’t taste, taste… don’t swallow. And while you’re jumping from one foot to the next what is he doing? He’s laughing his sick fucking ass off! He’s a tight ass! He’s a sadist! He’s an absentee landlord. Worship that? Never!  […] I’m here on the ground with my nose in it since the whole thing began! I’ve nurtured every sensation man has been inspired to have. I cared about what he wanted and I never judged him. Why? Because I never rejected him in spite of all his imperfections. I’m a fan of man.  I’m a humanist, maybe the last humanist. Who, in their right mind, could possibly deny the 20th century was all mine. […] It’s my time now. It’s our time now”.

Si de aici potopul. Pentru ca spune clar ca nu se implica, ci ca se bazeaza pe liberul arbitru. Si atata timp cat avem asta la-ndemana e arma cu care ne culege. Nu a creat el toate pacatele, ci ne-au fost puse pe tava de Dumnezeu. El a profitat de ele, la fel ca si noi. Oare nu toti ne dorim asta? Este cineva care vrea sa fie judecat pentru faptele pe care le face? Este unul care apreciaza oamenii din jur care judeca si care se uita lung? Prin deductie, mai mult sau mai putin logica, expresiile „liber arbitru” si „open-minded” se traduc prin Diavol. E un punct de vedere destul de extremist, dar daca e sa impartim Divinitatea eu merg cu cel care ma cunoaste cel mai bine, cu cel care-mi stie nevoile (poate) mai bine decat le stiu eu. O afirmatie radicala. Dar este exact ca intre prieteni: prefer omul care ma cunoaste mai bine, ma simt mai in largul meu cu el, decat un strain fata de care nu stiu sa ma port. Cine nu-i de acord?

Dar acum multi viteji se arata si-mi soptesc in ureche ca Dumnezeu exista si ca el a creat toate frumusetile din jur. Dar tot el l-a creat si pe Lucifer. Tot el ne-a aratat toate oportunitatile: sexul, marijuana si vinul rosu. Si tot el ne-a lasat sa alegem, astfel ca cei mai inteligenti au ales sa gaseasca chimoterapia, altii au ales sa faca Prozac, unii au ales sa se faca politisti si ceilalti au decis sa plece.

Ca exista o putere infinit mai mare care guverneaza viata, cred. I se mai spune si Karma sau „dormi cum iti asterni” sau (daca vreti) Boomerang. Dar nu pot sa fiu asa de limitata incat sa cred ca exista Dumnezeu si Diavol, nici macar ca si personalizari ale echilibrului in lume (suntem creati pentru echilibru!!!). Pana una-alta daca ne gandim asa noi toti suntem diavoli: traim pe pamant, experimentam tot ce ni se ofera, nu refuzam nicio oportunitate, judecam si nu judecam, si ne iubim prea mult ca sa recunoastem asta. Un contraargument puternic este si „efectul fluturelui”. Pot sa spun pe baza asta ca nu sunt responsabila de nimic din ce fac si spun – alta unealta a Diavolului.

Eu sunt omul care accepta imperfectiunile celorlalti, le inteleg si le exploatez cat de mult se poate. La fel ma las manipulata de oameni mai experimentati ca mine. Cine sunt eu? Salvarea pentru inamici si diavolul pentru prieteni?  Dar tu?

 

Zambiti? Va rog…

Cine mai zambeste in ziua de azi? Cine mai are timp sa respire, daramite sa mai zambeasca?

Am observat de ceva vreme ca oamenii nu-mi zambesc inapoi. Daca pana acum cativa ani majoritatea era debila ca mine, acum ma confrunt cu o problema: nu mi se mai raspunde la zambet. Nu sunt genul de om care imparte zambete pe gratis, asa la fiecare colt, dar sunt putini cei care stiu sa aprecieze gestul. Nu mai am complici pe strada, nu mai impart secrete cu nimeni. Ma intristeaza asta. Totusi mai am inca incredere in copii. Ei sunt printre singurii care zambesc inapoi. Parintii lor, in schimb, ma privesc rece de parca mi-ar spune: „nu-l mai incuraja si tu!” Sunt convinsa ca e foarte greu sa fii parinte, dar nici cand iesi cu sania cu copilul tau si incepe sa se joace prin zapada nu poti sa te deconectezi? Cred ca daca asta pe tine nu te misca, nu te face asta sa zambesti inseamna ca ai o problema (daca nu chiar mai multe).

Nivelul de trai scade, nivelul de stres creste – dar oare cand vom invata ca nu tot ce zboara se mananca si ca sunt si lucruri frumoase de care ne putem bucura? Hai zambiti-mi inapoi, cum o faceati acum 2 ani. N-am intentii ascunse, imi maschez, doar, elegant, holbatul cu un zambet.  Nu imi bat joc de voi si nici nu ma supar daca radeti si voi cand eu rad chiar daca nu stiti despre ce e vorba. Nu pecetluim nicio legatura prin zambetul ala, doar imi aduc eu aminte cu place de persoana care a inteles sa zambeasca.

Si, hey! Nu costa, plus ca e un exercitiu bun pentru muschii fetei.

Poveste

Cand s-a stins pasiunea? Nu s-a stins, doar s-a ascuns. Mi-am dat seama zilele astea ca daca esti asa, nu o sa te schimbi niciodata, vei avea doar momente in care esti altfel, vrei sa fii altfel, iti doresti sa fii altfel. Daca n-ai bani acum, nu o sa ai niciodata, daca n-ai casa acum, n-o sa ai niciodata. Sau poate le vei avea, dar va fi prea tarziu. Te-am pus pe ganduri? Stiu! Si pe mine. Daca ti-a placut mereu sa arunci banii pe geam, o sa-i arunci tot timpul, indiferent pe cine ranesti. Daca iti place sa fugi, nu te vei opri niciodata.

Si ce te defineste pana la urma? Tigara pe care o fumezi? Masina pe care o conduci? Casa in care locuiesti? Banca la care platesti ratele? Hainele pe care le porti? Muzica pe care-o asculti? Noul tatuaj, care nu are nicio poveste, dar va avea cu siguranta?

Alegerile pe care le faci sunt ca niste indicatoare: alegi drumul pavat cu aur sau cel plin cu gropi? Imi plac oamenii care aleg drumul pavat cu aur. Stiu cativa si incerc sa nu ajung ca ei. Am zis eu ca as vrea ca in urmatorii 5 ani sa fac tot ce-mi trece prin cap. Si pana acum am facut, dar la 25 de ani sa faci tot ce-ti trece prin cap e cam greu. Chiar daca rezultatul e placut nu e deloc drumul pavat cu aur. Dar cei care l-au ales acum sufera si au suferit inca de la inceput. Ce pot sa spun? Good riddance!

Si pasiunea s-a ascuns cand ai ales drumul pavat cu aur. Pentru ca totul e usor si nu mai e nimic pentru care sa te zbati. Nu mai exista fericire si multumire. Sa muncesti non-stop si sa n-ai nicio compensatie, doar promisiuni e la fel de inutil ca si cum n-ai munci deloc. Ca sa ajungi, unde? Tot cu fundul de pamant? Acolo ai ajuns si daca esti suficient de sanatos la minte stii ca trebuie sa te ridici. Dar cum ai ales drumul pavat cu aur nu e nicio mana sa te ajute, niciun zambet sa-ti ridice moralul. Oricum n-ai vrea lucrurile astea, pentru ca cine sunt ei sa-ti spuna ce sa faci cu viata ta? Si te intorci in mizeria in care te complaci si te lasi manipulat de cei care au dreptul sa-ti spuna ce sa faci cu viata ta.

N-am nicio concluzie. Viata e cateodata monotona si nu ai de ales, dar cand ai avea si vrei in continuare sa mergi in acelasi ritm… Well grow some balls!

 

Green-eyed-monster

Sambata dimineata, nu pornesc pana nu-ti pui centura. Ultimul lucru pe care l-am citit aseara a fost: „suna-ma daca e ceva”. Si n-am sunat. Pentru ca n-a fost nimic. Si atunci de dimineata am tras o pereche de pantaloni negri pe mine, o bluza mov, o vesta maro, o pereche de adidasi care sa se asorteze, mi-am prins parul, cheile mi le-am legat ca bratara, o pereche de manusi si am iesit. E soare, dar e rece, urechile mi-au inghetat de cand am deschis usa la scara, dar am zambit. Faithless mi-a bagat soarele in ochi. Din plimbare am inceput sa alerg si sa-mi controzez respiratia, sa-mi golesc mintea.

********************

Pipa, poker, psiholog. Trei cuvinte. Nu-i nevoie de mai mult. Trei cuvinte in pachete de cate trei. Al treilea deget, a sasea litera, furie. Nu! Nu e dezamagire, e furie. E acolo, mereu a fost, doar ca am reprimat-o in ultima perioada. Sange latin si ma calmam, o sticla de vin si ma calmam, dar acum! Acum! Acum nu mai e asa de simplu. Sunt furioasa si nu stiu (exact) de ce.

Dar visele, cosmarurile, cosmaruri terifiante. Toata lumea e Freud? Si atunci de ce naiba vine sa ma omoare cineva in fiecare noapte??? De ce nu pot sa fug si de ce-mi trebuie inghetata de contrabanda? Si de ce nu ma omoara? Sau de ce se plimba paianjeni mari cat palma pe televizor? Si de ce curg gandacii mari si negrii pe sub cearsaf? Si de ce ma trezesc lac de apa si fara aer? Si cand suna ceasul de ce ma bucur ca trebuie sa plec? Si de ce in plina iarna cu geamul deschis larg simt ca n-am aer?

Hai cu explicatii si sfaturi pentru ca pana acum am incercat de la pastile la ceaiuri tot (sau aproape tot).

***********************

Crystalline Green, rulezi?, oras la picioare, La categoria „morti” nominalizarile sunt…

667 – The Devil has left the building

Broke into the first day of the New Year with a heavy heart and with only one word in my head: serendipity. „No regrets!”, I said while other people where kissing near me. Watched the sky and smiled. I remembered an old song that I used to love and sang it till the break of dawn. Checked the site – same old visitors, checked the abyss that laid in front of me and dived. A good friend told me that the Secret is to think only positive thoughts. I knew the Universe works in mysterious ways and never fails. As you can imagine… it never failed me.

I didn’t like what I saw in the mirror. But I like the way I got here. Gambling and a masc was all I ever needed and it’s still the best way to go though the abyss. Cheers! Les’t enjoy the year that’s laying before us. Remember: life is the way you make it and the Universe… is just for wishes to come true.

[audio:http://blog.gabrieladan.com/wp-content/uploads/Paul-McCartney-Great-Day.mp3|titles=Paul McCartney-Great Day]

Serendipity!

In timp ce ma rasuceam fascinata intre realitate si vis am invatat un cuvant nou: serendipity. Am inteles ca e votat de catre britanici ca fiind in top 10 cele mai grele cuvinte de tradus. Explicatia cea mai interesanta este: opening your eyes each morning and looking at the bright new day and go absolutely ape!  (Paris when it Sizzles).

The free dictionary e… gratis asa ca puteti sa-l consultati pentru mai multe intelesuri ale cuvantului, dar pentru mine e suficienta explicatia din film.

Well.. serendipity to all of you!!!