Little gray dots on my brain

Ticurile nervoase sunt provocate de stari mari sau constante de stres. Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre cum se trateaza aceste ticuri nervoase: prin relaxare si meditatie. Suntem foarte departe de asta si daca e sa vorbesc din experienta si sa rezum a nu-stiu-cata-oara cat de bestial a fost 2013 pentru mine, meditatia este singurul remediu. Am vorbit cu multa lume si „a ramane pozitiv” este o expresie foarte usor de pronuntat, foarte greu de pus in practica.

Am avut un prieten care acum doi ani a „hit rock-bottom” si nu stiam si nu intelegeam ce spune si nu credeam vreodata ca o sa fiu in starea asta. Am avut o viata usoara, el la fel. Ne-a durut in cot as putea sa spun, pana cand mi-a spus „Zgubi, am ajuns jos, mai jos ca niciodata si nu stiu cum o sa ma ridic”. Cand mi-a spus asta am inceput sa-i spun ca nu-i dracu’ asa de negru, ca toate se vor rezolva, ca are sprijinul tuturor, ca lucrurile se vor schimba in bine, in curand. De atunci nu mai vorbeste cu mine, adica nu despre asta. Nici n-au apucat sa treaca doi ani si m-am trezit, razand, in aceeasi situatie. Si i-am pus intrebarea, pe care nu ma gandeam ca o sa o pun vreodata: „ce ai facut tu ca sa te uiti in sus?” Nu mi-a raspuns nici pana in ziua de azi. Nu-l condamn si chiar ii multumesc ca a facut cel mai destept lucru pe care-l putea face: a tacut si nu mi-a zis ca nu-i dracu asa de negru, ca toate se vor rezolva, ca are sprijinul tuturor, ca lucrurile se vor schimba in bine, in curand. Nu te ajuti singur, nu te ajuta nimeni. Multi imi spun acum ca in momente dinastea incepi sa-ti triezi prietenii. N-am meditat mult la asta pentru ca de la cine ma asteptam mai putin mi-a zis, intr-o doara si cand era mai greu: „eu nu pot sa fac asta, eu le am pe ale mele” si a avut grija mare sa-mi si arate in fapte expresia asta. Restul s-au imprastiat si n-au spus nimic; de la ei nu ma asteptam oricum la mai multe. Dar, la fel ca si prietenul meu trecut prin asta, am avut (numarati pe degete) oameni care au ramas. Si nu ma refer la cei de care trebuie sa tragi ca sa iesi la un suc, atunci cand faci tu cinste, ma refer la aia care nu se supara daca-i suni si plangi la telefon. Cati? Haide acum, chiar vreti sa stiti? Unii o sa aflati, altii poate niciodata, dar „never say never”. Noh, si cum ziceam astia, putini, care au ramas sunt si ei trecuti prin tot, fiecare din ei a ajuns jos, unii mai jos decat altii, dar au fost jos si s-au ridicat si inca se mai ridica. Si lor le-am zis placa aia cu „nu-i dracu…etc” si acum radem, dar nimeni nu mai are aura de inocenta deasupra capului, peste toti s-a asezat o boare si unii au cearcane, altii nu mananca, ceilalti au riduri, unii nu rad, doar daca-i chiar amuzant.

Nu-i rau, dar nimeni nu o sa mai zica niciodata „I don’t give a fuck” asa usor ca inainte, pentru ca daca expresia asta venea natural in liceu si facultate, acum, in viata reala, nu mai e asa de naturala. Lumea reala este cu mai multe fete si cand ajungi sa vezi una dintre cele mai urate nu ai cum sa te intorci la ce a fost inainte (stiti voi, ca si expresia once you go black, you never go back). Dar nici nu vrem asta, doar ca pana si indiferenta se invata si se perfectioneaza prin practica. Stiu oameni care nu pot sa o stapaneasca nici dupa ani intregi de lipsa de liniste si pace. Ca sa poti medita trebuie sa ajungi la liniste si pace, ca sa ajungi la liniste si pace trebuie sa te relaxezi, ca sa te relaxezi trebuie sa te deconectezi, ca sa te deconectezi trebuie sa te detasezi, ca sa te detasezi trebuie sa… si tot asa. La ce pas ati ajuns, pentru ca eu sunt la diferiti pasi pe diferite planuri si nu stiu daca e drumul cel bun.

Sa ramai pozitiv inseamna sa ramai puternic, lectile se invata in timp si sunt dureroase. Sa ramai pozitiv inseamna sa te centrezi asupra ta, fara sa calci in picioare pe toata lumea. Sa ramai pozitiv inseamna sa gandesti pozitiv si sa te ajuti singur. Sa ramai pozitiv inseamna ca nici nu te apropii de butoiul cu melancolie si daca din greseala ai cazut sa ai puterea sa te ridici repede. Sa ramai pozitiv inseamna sa ai taria sa nu te descurajezi cand lucrurile merg prost zile, saptamani, luni… aproape ani. Sa ramai pozitiv inseamna sa fii impacat cu tine si cu ceilalti. Sa ramai pozitiv inseamna sa fii corect cu tine, dar si cu ceilalti. Sa ramai pozitiv inseamna sa te rupi de oamenii care te trag in jos, te calca in picioare si se bucura de asta (multumesc celor care m-au invatat sa intorc obrazul si palma, in acelasi timp, si apoi sa plec, pentru ca eu am puterea sa fac asta). Sa ramai pozitiv este un adevar, o prajitura, o reusita, o relaxare a muschilor, un zambet, un pas inainte. De aici nu mai e mult pana la… (cel putin) liniste si pace.

Deficit de Mg

Cine ar fi spus ca anul o sa se termine asa? Hai ca e aproape gata, ce va mai tot atat? Ce surprize mai pot aparea? Eh! Multe, dar sa o lasam asa deocamdata. Sa vedem: un an fantastic. De la inceput nu parea prea promitator, dar chiar daca se termina in incertitudine a fost un an extraordinar. Dupa o noapte deloc speciala de barfe si rochii frumoase si mancaruri alese a inceput aventura. Primul pas a fost Venetia, la Carnaval. Multumesc, A. si L. ati fost extraordinare si au meritat toti dracii pe sofer (care prefera sa se plimbe prin IKEA decat sa ne arate imprejurimile) pentru ce am vazut acolo. Cu bateriile incarcate si cu mastile pe ochi ne-am intors in Romania planuind urmatoarea escapada.

Orsova a fost frumoasa, chiar de doua ori anul acesta, Londra nu m-a dezamagit si Grecia a fost cireasa de pe tort. Marea Neagra? Si ea minunata, ca in fiecare an, de altfel. N-am doar cuvinte frumoase sa spun despre acest an, care inca nu s-a incheiat. Si chiar daca printre excursii am dezamagit o groaza de lume, am suparat si mai multa si am enervat chiar 3 sfert din oamenii pe care i-am cunoscut cel putin o data in viata, aflati ca nu-mi pare rau. A meritat orice clipa, orice moment de fericire si orice zambet. Orice firicel de fum si fiecare baie in mare doar ca sa vad ca a fost un an cu decizii bine luate.

Seri de remi, pizza de casa, Jenga, tigari, certuri, plaja, Sagului, Gh. Lazar, etajul 7, gandaci, pat cu flori, sex nebun, doctori, trolling like a boss, gratar, excursii, Sasca Montana, vin rosu, M, reintalnirea, Sofia, supervizare, team building, apartament nou, Silver, vizita, mila, nebunie, 4 septembrie, regina Angliei, T, magneziu, bani, apartament cu 2 camere?, masina, ceai verde si de tei, apple pie, Starbucks, rochii, bronz, Victoria Bus Station, shopping spree, telefon, verde, masca, Alisia, planuri, avion, carti, saltea, zapada, La Senza, cizme, graviduta, Laura, partyyy, consiliere, mama, rasism, ceas, lac, Dunare, Timisoara, bonsai, UNO, promisiuni, Sibiu?, Ibiza, 30 de zile, life is worth much more than gold, o serenada, aspirator, salata de Boeuf, like, love?, miss, despartirile, bucatarie mare, masina de spalat si bufet si usa de la intrare, cana cu mine, draci, fulgerul, card 20% reducere, amenintari, prostie, imaturitate, life goes on, autocar, pastile, televizor, seriale, pizza, Lord of the Rings Marathon?,  cantar, curatenie, spalatorie, sarut = accident, 4 stele, 150E, eco, vesta, kinder, 31 aug, blog, sms, photo shoot, taxi, acasa, Craciun, spuma, inot, mancare mexicana, pui la rotisor, castraveti murati, sah, 25, mms, 27.11.2011, inel, daily cotcodac, 0.5 liber, ceas, analize, economii, I still care, friends with benefits, rezultate bune, brad adevarat?, claustrofobie si agorafobie, donatii, cumparaturi, tren, soare, povesti, biletele, dezamagiri,the secret, scena, calatorii, Octa, vin pe prosop, hormoni, apa albastra, decizii irevocabile, ce nu te omoara te face mai puternic, coloana vertebrala, 9gag, oglinda, Ghiuti, barfe, cea mai dura si exigenta TL-ita, concedieri, expedieri, regrete?, prietenii, mult verde si mult rosu, tratament, cadouri, Chloe?, 125 ani de multe lucruri, Go, Chinese Checkers, table, mind blowing games, Cambridge, Nora Roberts, 6 ploi in 5 ore, masaj, urban style, Armani?, cartofi prajiti, friends in DK, death, sorrow, not a single fuck was given this year, BCR, potential cumparator, cea mai rea fiinta pe care o cunosc, rusine, pampers, apreciere, tort de ciocolata, Herculane, Unirii, business, eat my shorts, chec cu afine, inghetata de vanilie.

Pe scurt un an bun si plin. Raman pozitiva si sunt convinsa ca ce urmeaza pentru mine este doar ceva foarte bun si interesant. Eh, si daca nu, fac eu cumva sa fie totul bine pentru mine, ca si acum 4 luni, ca si acum 3 ani, ca si cum 6 ani cand am decis care va fi cursul vietii mele. Cum ziceam mai demult cu Andreea, un pahar de vin… pentru noi! Niciodata n-a dat gres urarea asta, asa ca: Pentru Noi!

 

 

Precious!

My precious time is up! Cine se confrunta cu aceeasi problema sa ridice mana? Ha! Nu va vad, nu va cred. Nu mai stiu cine imi spunea ca de fapt ziua este mai scurta acum (ha-ha buna gluma, stiu si eu ca e iarna), dar ma refeream la cele 24 de ore de care stim noi ca sunt intr-o zi, ca s-au scurtat la 16 ore. Asta inseamna ca ce faceam acum cativa ani in 24 de ore trebuie sa facem acum in 16 ore.

Cum ziceam, deci, acum cativa ani era mai usor sa ai doua job-uri. Anul acesta nu. Sau, reformulez: era la fel de usor si pe langa asta mai aveai timp liber. Acum cu cele 24h=16h lipsesc cam 8h asa… Cam alea pe care le dorm noaptea, sau alea pe care le folosesc pentru… mine. Imprumut ore libere, platesc bine!

Pana una alta chair daca ramanem fara timp, in restul timpului pe care-l avem… ne plictisim.

Bye, Bye, Dell

Noul meu calculator… has new looks. Nu pot sa ma exprim altfel. In poze si pe birou arata bine, dar pus langa fostul meu calculator este… barbat! De aici se pot ghici multe, nu? Pai… doar asa pot sa-l descriu. Nu stiam care-i faza, dar pana la urma este un calculator-barbat. Nu are marginile foarte rotunjite ca fostul meu Dell si este mai lung cu doua degete decat fostul meu Dell.  Daca stau sa ma gandesc bine are si nume de barbat: Acer (Ace = Asul). Nu e atat de „lucios” ca si amanta de 2 ani, Dell.

De ce o dau pe Dell? Pentru ca Acer (ironic cum ar suna) este mai performant. Si stau si ma uit la ecranul asta asa… lung si „dolofon”. Parca suna mai mult a „barbat” acum, aaa? The Core is brilliant, but the looks…  i’ll have to get used to it!

Da. Asa am inceput anul. Cu schimbari. Si luna viitoare voi continua cu schimbarile.

Have a nice one, guys!

G.

Cookin'

New hobby, new/old obbsesion. Nu stiu, dar imi place sa gatesc. Ma relaxeaza. Poate doar asa poate sa iese arta din mine, ca vad ca e singurul lucru de care nu o sa pot renunta vreodata. Cu fotografia am inceput-renuntat-inceput-abandonat de multe ori. Dar gatitul, de gatit nu o sa pot scapa niciodata.

Am vazut un film, recent. Adica o jumatate de film. Era vorba despre o tipa care s-a apucat sa incerce toate retelele dintr-o carte de bucate timp de un an. Ah, si mai si blogg-uia pe langa. Ideea e geniala si am impresia ca mi-a furat-o cineva. De mult ma bate gandul sa deschid un restaurant. Doar ca nu am avut curaj. Nu am avut curaj sa incerc ceva nou in mancarurile pe care le gatesc ca sa fie unice. Da, da! M-am uitat prea mult la filme, dar nu-i frumos?

Asa deci, cum de m-am pornit sa scriu despre asta? Pai nah.. am facut un tort bun de Revelion. Mi-a luat mult, dar cum a fost primul meu tort fir’a par din viata mea, nu a contat. A meritat efortul si deja (mai in gluma, mai in serios) am deja 2 cereri de tort pe viitor.

Un restaurant cu mancaruri facute de casa (nu doar de mine… posibil sa mai am un asociat foarte puternic, nu Miha?) ar suna perfect. Nu „taraie tava”, nu fast food, doar mancarea facuta acasa. Deja ma intind. Dar ce sa-mi faci? Daca lunga mi-e plapuma 😛

Norisor pufos-pufos

Not a title…

S-a mai incheiat un an…? Cine simte ca s-a sfarsit ceva si ca incepe ceva nou sa ridice mana. Dar pana una alta hai sa nu ne mai amagim. Nu am incheiat nimic si nu vom incepe nimic. Nu mi-am terminat treaba si am intrat in concediu, linistita. Daca este sa ne luam dupa superstitii nu voi incepe anul bine pentru ca am „restante” de pe anul care tocmai a trecut.

Stiti si voi din filme, new year’s resolution. Well bullshit! Mi-am propus sa fac economii ca sa pot pleca la vara in concediu si poate sa-mi cumpar ceva mai scump. De ce? Ca sa cumpar in primul rand si apoi ca sa imi indeplinesc alt „new year resolution”: mai mult sport: yoga, fitness… whatever. Daca nu ma insel si anul trecut mi-am propus aceleasi lucruri. Si tot ce s-a intamplat a fost sa „cumpar”.

Mi-am dat seama, azi, ca-mi place sa cumpar. Dar ca spre deosebire de alti oameni din preajma mea ma cumpatez. Problema este cand trebuie sa ma cumpatez… mai mult. Probabil defect din copilarie, cunoscut sub numele de rasfat.

Mos Craciun, tare concept. Dar vine. Toata lumea cumpara si cumpara, mancare si dulciuri si nimicuri… Am impodobit un brad si am petrecut mai mult timp impreuna decat de obicei. Altii s-au certat urat de tot de Craciun, poate prea stresati ca aceasta sarbatoare sa fie perfecta. Termenul perfect este subiectiv, stiti, sa fie ca in copilarie. Cand nu mai stai cu mama de 6 ani nu are cum sa mai fie Craciunul ca in copilarie.

Ah, urarile de Craciun. Eu iti zic Craciun Fericit, tu te simti obligat sa-mi zici inapoi. Sincer… nu ma intereseaza. Nu vreau sa fac asta, dar o fac din… respect fata de familie (ca ei asa privesc aceste lucruri) si din cauza societatii. Dar prefer sa nu ma stie nimeni pentru ca asa stiu ca ori nu contez eu, ori nu conteaza o urare de nimic. M-am gandit la tine, dar nu ma gandeam ca un mesaj sau un telefon dupa atata amar de timp iti va incalzi sufletul. Daca am tacut atat amar de timp, chiar vrei sa stii ceva de mine acum?

You are evil, mister Grinch! Ce imi doresc eu cel mai tare este ca anul viitor sa nu treaca asa de repede, pentru ca simt ca nu am facut nimic in 2010, ci am stat pe loc si am vazut cum trece anul pe langa mine.

„Iti doresc ce imi doresti tu mie si sa ti se intample tie.”

Z.

Crini si negru

4 dimineata. Sunt treaza de la 3, am stat si m-am uitat in gol. Si mi-am ignorat inima si am ascultat ceea ce noaptea avea sa-mi ofere. Nu era liniste, dar era racoare. Din departare se auzeau zgomote de masini grabite si de masini la plimbare. Ceea ce facea peisajul audio sa fie complet era fosnetul frunzelor de langa fereastra.  Lumina multa pentru ora 4 dimineata. Imi canta in ureche  The Cat Emipire – The lost song (live). Am avut un impuls sa deschid calculatorul. Dar tehnologia nu avea ce cauta acolo. Si cu trafic si lumini am plecat in viitor: se facea ca eram pe un delusor nu departe de oras, poate chiar in oras cu A. si cu M. Si era seara, tin sa mentionez ca era o seara racoroasa. Stateam pe marginea prapastiei si jos la picioarele noastre se intindea orasul. Eram pe scaune de pescuit, infofolite pentru ca oboseala de peste zi se simtea pana la oase si tantarii cred ca isi pusesera in gand sa se imbete din sangele nostru in acea noapte.

Era o priveliste frumoasa, multe luminite si traficul se auzea exact ca noaptea trecuta. Scaunele  nu erau cele mai comode, dar eram proptite in ele si ne placea. In mana aveam un pahar de plastic cu un continut rosu. Vin rosu pentru ca se mai incheie o etapa din viata noastra si incepe… ghici ce? viata! Momente in care nu spuneam nimic se corelau cu momente de ras sincer si de discutii aprinse despre trecut. Cum sa nu ramai agatat cel putin cu o maneca in trecut cand totul a fost asa frumos?

Dar toata lumea ridica paharul pentru ceva dupa ce depaseste un moment de rascruce. Si am ciocnit pentru ceea ce nu va mai fi. Scartaitul paharelor de plastic zgarie aerul si probabil schimba undeva in lume viitorul altcuiva.

Looking forward to…