Challenge

Challenge de Andrei Ghitea

Andrei, Bosch, boxe, viermi – imi cer scuze pentru intarziere

Domnul Andrei de la Unu

Studia cu atentia masina rosie care tocmai parcase in fata blocului. Nu trase perdeaua ca sa nu fie observat. Pentru ca nu vedea prea bine se indrepta repede spre masuta de cafea, dupa ochelari. Stia ca ei puteau fi urmatoarea distractie, trebuia doar sa aiba rabdare si sa fie politicos. Stia ca-i va fi greu, ultimele doua familii l-au considerat destul de suspicios, dar le-a demonstrat el contrariul. Zambi putin la amintirea domnisoarei dulci cu papusica dupa ea oriunde mergea. Parerea lui era ca o fetita de 5 ani nu mai trebuia sa umble cu o „paturica de siguranta” dupa ea. O ura pe mama ei pentru educatia proasta pe care o dadea fetitei. A pus el capac rasfatului. Modelul mamei lui era perfect. Pana acum s-a abatut, dar umarind masina rosie si miscarea din jur stia ca e timpul sa utilizeze acelasi tipar.

„Ai vazut,  Cristi,  ce fetita draguta are familia Ionescu? Cum care familie Ionescu? Familia draguta care a cumparat apartamentul doamnei Titova de deasupra noastra? Doar ca pare cam galagioasa. Copiii astia de bani gata…” si se indeparta furios de fereastra, inspre camera lui „de joaca”, lasand in urma pe sofa o papusa mare cu chip vesel si costumatie de soldat.

In fata blocului era galagie mare, Madalina Ionescu, o fetita de vreo 5-6 anisori, bruneta cu ochi verzi plangea pentru ca tatal ei nu o ajuta cu bagajul. Mama incerca din rasputeri sa o calmeze, dar termina prin a ignora tipetele insistente ale copilei. „Un cartier plin de curiosi, taaci, Madalina!”, gandi mama obosita.  Dupa multe promisiuni si rugaminti, mama reusi sa-si calmeze fetita si sa continue cu descarcatul bagajelor din masina. Cu chiu cu vai au urcat la etajul doi, apartamentul caruia urmau sa-i spuna „acasa”. „Restul cutiilor le vom pune momentan in boxa… dar acum, acum trebuie sa curatam fiecare coltisor din apartamentul asta”, spuse mama cu voce tare, iar domnul Ionescu aproba zambind.

In timp ce familia Ionescu se instala confortabil in noua locuinta, Andrei era tot mai suparat de galagie: „Ce oameni prost crescuti. Nu au pic de respect pentru vecini. Tropaie in apartament si sigur cateva zile vor face la fel”. Se gandea febril la cum sa faca sa opreasca galagia pentru ca-i facea tamplele sa zvacneasca. Cand tropaitul se opri, Andrei putu sa-si auda gandurile pentru cateva momente, dar apoi…

Madalina nu vroia niciodata sa doarma in pijamaua verde cu extraterestrii. Ea a cerut sa-i fie cumparata, dar nu vroia sub nicio forma sa o poarte, astfel ca in momentul in care a aflat ca dupa baie va purta pijamaua aceea a inceput sa tipe si sa se zbata in mainile mamei ei. Dorea sa fuga la „tati”, pentru ca el mereu o intelegea si era mult mai bun cu ea decat „mami”.

Andrei nu mai putea suporta tipetele rasfatatei si se hotari sa iasa putin la plimbare, isi lua ramas bun de la Cristi, isi lua sacoul de pe cuier si iesi. Cand ajunse in fata blocului, tipetele nu mai erau asa stridente. Se plimba agale inspre parc si era mandru de el. Mandru ca s-a abtinut sa mearga la vecini si sa le spuna ce parerea avea despre educatia proasta si fara batai pe care o practica mai fiecare familie moderna. „Dezgustator!”, isi spuse in gand. Dar acum avea un plan, un plan genial pentru a educa el fetita aceea. Avea de gand in primul rand sa mearga inapoi in apartament –  cam peste cateva zeci de minute –  pentru ca obraznica nu avea sa adoarma prea curand si in al doilea rand sa se barbiereasca si sa cineze. Era fericit ca si-a permis un aparat de ras Bosch pentru ca era foarte bun si il lauda mereu prietenilor de table din cartier. La cina ar fi mancat somon, ca in zilele bune, dar ramanea la sarmalele prost fierte de acum 4 zile.

Si apoi la un paharel de tuica o sa-i povesteasca lui Cristi cam cum planuieste el lectia de educatie. Isi amintea ca la 5 ani nu mai avea voie sa aiba o paturica pentru ca mama lui spunea ca deja era „baiat mare” si ca e cazul sa se descurce singur. Cum el a fost mereu un copil neascultator si rasfatat, mama lui i-a pus intr-o seara viermi in paturica si cand se trezi a doua zi i-a spus ca pe toate paturile de care copii nu se despart la 5 ani cresc viermi. De atunci Andrei nu a mai folosit paturica si s-a simtit mai increzator in sine. Era mandru de el si fericit de educatia pe care a primit-o de la mama sa.

Gabriela Dan

  • ***
Anunțuri

2 gânduri despre „Challenge

  1. mintile bolnave nasc monstri…saracu ‘om ‘ce educatie cumplita ar putea da unui copil , cind el sufera si are urne grave pe creier din copilarie :)) sau mai bine:((

  2. Pingback: Challenge – Evil needs candy too

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s