Se trezi din cauza stropilor de ploaie tot mai marunti si ascutiti. Corpul ii tremura de frig incercand din rasputeri sa isi patreze caldura. Apa-i siroia de pe par pe ochi, pe obraji, pe brate si pe picioare. Fiecare strop care-i atingea pielea o lovea si lasa o urma adanca in pielea ei si dupa aceea se spargea in mii de alti stropi ca niste aschii care se infingeau in pamant deschizandu-l ca pe o rana proaspata.
Privi in jur agale: totul era la fel de negru cum isi aducea aminte. Tresari speriata si se trezi cu adevarat. Mijea ochii sa priveasca mai bine in departare si sa gaseasca o luminita in care sa-si puna toate sperantele. Ii era tot mai greu sa tina ochii deschisi pentru ca ii erau imediat inundati de apa. O usturau de la prea multa apa si cu cat incerca sa-i stearga mai mult cu atat se irita si mai tare. Negrul o inconjura, rochia ei era singura lumina din intuneric. Era plina de noroi pe partea dreapta pe care a dormit. Rochia alba si vaporoasa era acum cenusie si grea de atata apa. Frigul o ajunsese din urma. Durerile din maini si din picioare i-au impaienjenit mintea si privirea. Se ridica incet pregatita sa plece mai departe. O caldura ii inunda tot corpul si cu un tipat cazu iar in noroi. Isi pipaie glezna stanga si simti din nou caldura care o inundase cu cateva secunde in urma: „propabil mi-am luxat glezna in timp ce fugeam si nici nu mi-am dat seama pana acum”. Se gandi ca nu a trecut mult timp de cand a adormit pentru ca era noapte si inca ploua. Totusi nu mai fulgera, deci putea sa fie o ploaie mai lunga decat isi imaginase ea in prima instanta.
Într-o fractiune de secundă un nou fulger brazdă cerul. Cand vazu copacul inima i se opri putin si apoi incepu sa bata intr-un ritm alert ca tobele bastinasilor africani in zi de sarbatoare. Isi aminti de ce se oprise in acel loc fara speranta: cadavrul. Isi amintea ca parea a fi un barbat in costum plin de sange pe maini si pe piept si cu fata deformata poate de la o bataie. Incepu innebunita sa caute corpul neinsufletit pe care stia ca-l lasase la nici doi metri de ea. Toate simturile ii lucrau la cea mai mare intensitate: urechile erau pregatite sa perceapa cel mai mic zgomot strain, ochii gata sa priveasca, poate prea de aproape, corpul unui barbat mort, mirosul antrenat de minte sa simta fierul din sangele probabil de mult inchegat al trupului neinsufletit, pielea ei uda gata sa atinga corpul rece si slinos de langa copac.
Cu pasi marunti, dar siguri merse spre locul unde stia ca se afla trupul. Noroiul era din ce in ce mai mare si picioarele ei se afundau tot mai mult fara speranta de a mai iesi nevatamate, ca si cum ar fi pasit in nisipuri miscatoare. Mintea era concentrata la ce urma sa se intample cand observa o dunga de lumina galbena undeva la orizont. O scurta neatentie si se trezi cu totul in noroi, lungita cu totul pe pamant. Se stranse instanteneu pe o piatra de langa ea si incepu sa pipaie pamantul sa vada din ce motiv a cazut si daca nu cumva a atins… nici nu vroia sa se gandeasca. Ploaia ii spala fata si ochii si o ajuta sa vada mai bine nimicul din jurul ei. Devenea din ce in ce mai lucida si stia ca daca nu se concentreaza cu totul la ce face mintea o va lua razna si va inventa multe rame ramase incolacite pe corpul ei de la cazatura. Degetele si palmele atingeau doar pamant si se pierdeau in noroiul adanc. Cateodata simtea si cate o piatra si revenea asupra ei de mai multe ori ca sa se convinga ca intr-adevar este vorba despre un obiect neinsufletit. Cazatura i-a fost provocata de o radacina iesita din pamant a copacului, bine mascata de intuneric si de mizerie.
Dar nici urma de cadavru. Stia sigur ca era un cadavru pe undeva prin preajma si plina de teama si de curaj iesit din comun pleca taras prin noroi in cautarea lui. Calcula cate un metru in fiecare directie de la copacul pierdut in pustietate, dar nu putu decat sa simta mizerie multa, iarba uda si ascutita si pietre multe si reci. Se lasa jos obosita si confuza. Mintea-i spune ca acolo undeva era sigur un cadavru, era un barbat plin de sange. Dar la fel de bine stia ca vazul putea sa o insele in astfel de momente. O cuprinse frica si un tremur incontrolabil. Fara sa constientizeze picioarele o duceau departe de copac si inspre fasia de lumina de la orizont. Ploaia curgea marunt si des, dar nu o mai simtea. Si-a strans mainile involuntar in jurul corpului pentru a pastra putina caldura care i-a mai ramas. Umerii, alta data frumosi si drepti, acum erau adusi in fata parca pentru a o proteja si mai mult de frig si ploaie. Ochii erau intredeschisi si parca pierduti, fara speranta. Mintea jucausa jongla cu amintiri vechi si cu prezentul si o terifia si mai mult.
Evil needs candy too 