Blog trist blog

Latino caribo, mondo bongo
The flower looks good in your hair
Latino caribo, mondo bongo
Nobody said it was fair, oh

Buna seara,

(non-fictional mail) Pe rol: despartiri, iubiri imposibile, iubiri imposibile 2, viitoare despartiri, sampanie, bomboane cu lichior, tigari, iarba, covrigi cu sare, pizza, an eye for an eye, 11:27, crini, negru, Stradivarius, Roisin Murphy – Through time, poze, job, indragosteala, 1 mai, cola, covrigi cu sare, Grecia, sms, noapte buna,ciorba de salata, nunta, shot-uri, picior in prag, „de ce”, Mash Qrella – Feels like, bibiu, Silver, departe de adevar, Miha, new life, zambete, fericire, clasici, bere, carti, asigurari, salata de pui cu mar si morcovi, masline, sapun, 11:38, Andreea, fata cu buburuze, iarba, ciocolata cu capsuni, spuma de zmeura, dinozauri, balauri in stomac, apa, zgub, zgubi, zguba, zgubilici, Cosmote, noapte, „frica”-de-epilator, tocuri, chitara, Anca, horror, sex, crini imperiali, nisip fierbinte, so sorry, sosete groase, ciocolata, baie, ulei de corp, balsam de levantica, am-inel, Italia, sarut…

Cu drag,

Gabriela in pijamale verzi, sub plapuma verde, intre peretii verzi.

*Amalgam

Un moment…

Stop!

Fiecare are in fata o oglinda. Ce vedeti?

Stop!

Fiecare are in spate o usa. O inchideti?

Stop!

Daca ai avea in fata o usa si o fereastra, cum ai alege? Ai prefera sa arunci o privire si apoi sa intri sau ai ignora fereastra si ai intra?

Stop!

Daca ai avea posibilitatea sa deschizi usa din spatele tau, ai schimba ceva din spatele ei?

Firmituri

Am fost azi la mare. Am fost in poze la mare, am fost cu simturile la mare. Azi am fugit si m-am simtit linistita. Azi nu am avut masina, nu am avut muzica… am avut doar nisip si apa.Mint. Am avut muzica Eva Cassidy-At last pe fundal, pe un fundal destul de vast. Cel mai mult mi-a placut partea in care eram pe o saltea pe mare, stateam pe burta si degetele de la picioare atingeau usor apa rece. Pluteam cu degetele in apa rece, cu soarele incalzindu-mi spatele, cu parul ud si dat la o parte de pe ceafa, cu buzele sarate arse de soare. Pluteam departe de tarm, unde ma astepta doar un prosop mare si pufos pe un sezlong alb.  Atat de liniste…  atat de bine…

***

CERCUL: Cineva mi-a atras atentia ca ma invart in cerc. Presupunand ca fiecare persoana pe care o cunosc are cercul ei, eu cunoscandu-o ii acaparez cercul si il introduc in cercul meu. O roata… stiti voi! Ca sa ma trezesc, acum ceva vreme ca roata chiar se invarte si nu este doar o vorba scornita de vreun nebun.
Iesi din cerc, mi s-a mai spus. Sa rup cercul ar insemna sa rup multe alte cercuri… Ar insemna chiar sa spun NU.

***

Barfa!
Cea ma gustoasa conversatie intalnita atat la femei cat si la barbati. Sa nu credeti ca „e mai mult la femei” pentru ca nu e adevarat. Acum depinde si de femei. Recunosc ca tot de la femei am auzit si ca barfa e doar atunci cand vorbesti de rau o persoana, dar…

Teribilismul!

***

Which one is bigger or closer to your soul? Reality or imagination?

***

I’ve been an awfull good girl: found it! In a way.. Singing in the rain!

***

TRANSPARENTA: Sunt situati similare, tratate de diferite persoane prin diferite moduri. De multe ori m-am confundat cu persoane si cu situatiile lor, incat nu imi venea sa cred ca totusi e vorba despre altcineva. Si in momentul ala dau tot ce e mai bun din mine, toate solutile mele de care probabil nimeni nu are nevoie si devin ca o foaie transparenta, semiopaca, un fel de cortina subtire intre mine si ce am trait mai demult.

Ceva s-a schimbat. Am invatat de la oameni pe care-i iubesc foarte mult sa fiu rece. Am invatat de la oameni pe care-i iubesc sa fiu indiferenta si sa nu imi pese (sau cel putin sa nu arat). Am invatat sa nu mai mint si sa fiu sincera cu mine in primul rand si apoi cu ceilalti. Am invatat ce inseamna responsabilitatea fata de mine insami si apoi fata de ei. Stiu ca si acum o sa aud intrebarea „de la ce te-ai luat?”, dar e simplu.. este evident de la ce.

Am patit ceva azi. Am primit un cadou. Nu stiam cum sa reactionez. Nu consideram ca il meritam. Nu stiam ce am facut sa primesc un cadou. Am intrebat-o si pe Andreea daca sunt o fiinta transparenta, daca ma joc de-a v-ati ascunselea cu cei din jur si nu prea imi iasa jocul? Raspunsul a fost, nu!

***

RETROSPECTIVA: Un an in care am mai implinit un an, doi ani de fapt. Articolul asta ar trebui sa fie o carte. Da! Cartea mai putin bogata a anului care a trecut… Este o carte trista, presarata pe alocuri de cateva bucurii. Discutia nu place nimanui. Toata lumea a avut un an prost din punct de vedere sentimental. Anul meu a fost dezastruos. Sper ca pentru alti o sa se termine bine, Andreea sa invete sa tremure si ceilalti sa invete sa lase sa treaca unele lucruri de la sine.

Si am scris, rescris..

Buna dimineata,

Am disparut o vreme, cred ca voi mai disparea si in continuare. S-au intamplat multe in acest timp. Nu am mai avut idei si nici starea necesara sa completez acest blog. Cred ca in curand nu o sa mai scriu singura pe blog.

Promit ca o sa imi revin si o sa scriu. Pana acum din ce am vazut, bloggerul meu preferat nu mai scrie, ceilalti parca imi fura ideile si viata mea e mereu on the edge.

Pana atunci… va doresc muzica buna, vin rosu si  zambete.

Just one of those days… it’s all about the he said, she said bullshit!

„Clinique” cu program mobil

E răcoare înăuntru, însă e pustiu. Te gândeşti că toată lumea ar vrea să se ascundă aici de arşiţa de afară. Policlinica Studenţească. O uşă mare, de fier – cum numai la vechile cofetării mai vedeai – păzeşte intrarea. Pe un perete, în stânga tabela cu orarul, iar în dreapta un locşor prost zidit, mai demult locul de întâmpinare şi de verificare a actelor şi fişelor. În faţă, altă uşă.
Sala de primire. Răcoroasă şi rece. Nicio sală de primire a vreunui spital nu este călduroasă, dar aceasta parcă respinge. Mirosul de medicamente amestecat cu mirosul de clor îmi inundă nările. Pe fiecare măsuţă sunt aşezate pliante cu medicamente, pe fiecare uşă sunt lipite frumos numele cabinetului, numele medicului şi orarul. În dreapta nişte scări şi un coridor nu foarte lung. Trec repede pe lângă toate uşile fără să ştiu unde o să găsesc ce caut. Stomatologie, Medicină Generală, Ginecologia este probabil sus. Ajung din nou în sala de aşteptare. Nici măcar plantele puse acolo nu dau impresia de căldură. Îmi atrage atenţia ceva de sub scări. Multe lucruri aruncate, scaune, mese, ziare, un dulap, toate prăfuite şi vechi. Probabil s-au înnoit. Dar de ce le mai păstrează?

La etaj – prin „junglă”

Nu intră soarele, scaunele sunt goale, e o linişte înmormântală până când… cineva deschide uşa furtunos şi parcă zbiară: „Ai văzut ce frumos a înflorit muşcata? Eu am adus-o!” Îmi îndrept privirea în acel loc şi încerc să nu par speriată şi trezită din visare. Două asistente se îndreaptă spre capătul coridorului. Se uită la mine şi mă ignoră. Îmi continui drumul pe scări în sus şi la un moment dat îmi apare în faţă o „junglă”. Aud vocile de jos cum îşi laudă florile şi îmi explic şi fenomenul de la etaj. În dreapta cabinetul de colectare a sângelui, în faţă Medicină Generală, în stânga Medicină Internă, boli de piele şi Ginecologia. Pe uşă un orar. Medic Negreu Camelia, Miercuri 12-19. Mă bucur că este miercuri şi mă pregătesc să intru. Bat frumos şi când apăs pe clanţă – uşa încuiată. Mă uit la ceas, este 13.30. Mă aşez, poate e plecată să vadă şi ea muşcata. Aud voci înfundate din alt cabinet şi la puţin timp iasă treci femei zâmbăreţe. Nu mă observă şi le las să pălăvrăgească în continuare. Sunt îmbrăcate lejer, niciuna nu are halat alb şi toate au cafele. Cea care încuie uşa mă vede şi îşi schimbă atitudinea. Se îndreaptă de spate brusc, nu mai zâmbeşte şi îşi schimbă timbrul vocii într-unul serios: „Aştepţi la Ginecologie? Vine după două!” Zâmbesc politicos şi spun mulţumesc. Lămurirea mă amuză. Medicul ar fi trebuit să fie aici deja, dar ele se comportau de parcă ar fi fost normal ca eu să stau pe la uşi şi doctorul sa întărzie două ore.

„Trecute de două fix”

Aştept acel „după două” cu răbdare, mulţumită că sunt ferită de canicula de afară. O adiere de vânt călduţ mai intră prin fereastra deschisă. Amân inevitabilul şi încerc să le cred pe cuvânt pe doamnele fericite. Fata de la o fereastră a căminului alăturat îşi întinde hainele. Aştept. Scaunele sunt reci. Aştept. Vopseaua de pe uşi se cam cojeşte. Aştept. Se pare că plantelor le merge bine aici, toată lumea le iubeşte, le udă, le îngrijeşte. Aştept. Aud voci şi tocuri la parter. Aştept cu nerăbdare. Vocile dispar. Rămân singură să aştept. Este „trecute de două fix”. Şi eu aştept!
Cobor scările şi trec grăbită pe lângă cele două femei care iubesc muşcata. Se opresc din vorbit şi probabil mă privesc. Nu sunt foarte preocupate de mine şi în timp ce simt soarele pe obraz şi mă las cuprinsă de rumoarea din Complex mai aud vocile lor ca în vis.

Gabriela Dan

Dragoste cu marea

Alerg, mă împiedic şi cad, cad… şi apoi brusc mă trezesc. Simt ceva sub mine, nu este patul, iar ceva îmi arde spatele. Sunetul care mă învăluie seamănă cu o mulţime de gândaci târându-se pe parchetul din bucătărie. O lumină puternică mă izbeşte cum deschid ochii. Mă ridic în capul oaselor şi încerc să mă dezmeticesc. În fata mea o fetiţă se joacă cu nisip în găletuţa ei roz, în jur o mulţime de oameni discută şi se distrează într-o rumoare generală. Pricep! Sunt pe plajă! Sub mine e un prosop aşezat direct pe nisipul fin. Cum mă ridic din ce în ce mai mult de pe prosop atmosfera încinsă mă acaparează şi uit de coşmar. Mă întorc şi îmi contemplu colţişorul: în dreapta nisip, în stânga nisip, în faţă infinitul.
Simţurile mi se deşteaptă, căldură mă ridică de pe prosop. Cu paşi mici mă îndrept spre cerul albastru de pe Pământ. Oare e rece? Picioarele mi se cufundă în nisipul fierbinte, iar cate o scoică imi mai gâdilă talpa piciorului. Vântul uscat îmi racoreşte pentru puţin spatele, dar dorinţa cea mai mare nu se va materializa până nu voi ajunge în Mare! La un moment dat simt ceva care mă apucă de mână. E un copil care m-a confundat cu cineva. Marea mă captează din nou, simt deja sub picioare nisipul din ce în ce mai ud, adierea se înteţeşte, apa imi atinge uşor degetele de la picioare, mă cuprinde un fior… În acelaşi timp mirosul de alge şi sare îmi umple nările şi plămânii. Am auzit că e sănătos, trag în piep câteva guri sănătoase de aer sărat şi mă afund şi mai mult în abisul albastru. Sunetul liniştitor, un dute-vino constant al valurilor, modul în care se sparg de picioarele mele şi forta lor îţi dau de înteles că e totuşi natura toată adunată acolo şi că te are la picioarele ei. La mal toată lumea se bălăceşte şi stropii lor mă pregătesc pentru adevărata confruntare cu Marea.
E curios cum e lichidul, se potriveşte exact cu toate formele, dar nu le pătrunde- ca o haină perfectă pentru toată lumea. O haină sărată, răcoroasă. Se topeşte pe tine, se mulează pe tine şi te face să devi ea. Nu te mai simţi, te confunzi cu ea şi îţi dai seama că te-a vrăjit, că eşti a ei, că eşti numai unul dintre iubiţii ei cu care ea face mereu dragoste! Marea… Marea mea…

Gabriela Dan